Femeia feminină

Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi Sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. Dinţii tăi Sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă. Buzele tale Sunt ca un fir de cârmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji. Amândouă ţîţele tale Sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini. Cîntarea Cântărilor 4:1  – 5

Citind Cntarea Cântărilor (pe care azi dimineață am citit-o iar toată, că nu te poți opri când începi) am mai găsit un subiect interesant de meditare. Feminitatea.

Vorbeam zilele trecute de femeia puternică, de femeie frumoasă, de femeia înțeleaptă dar astăzi vreau să mă uit dintr-un unghi puțin diferit. Feminitatea este o artă. Frumusețea poate fi suplinită de accesorii, vopsele și haine, înțelepciunea poate fi acoperită de diplome sau de tăcere, de putere nu duc lipsă femeile dar a fi feminine este o artă pe care foarte puține o mai cunosc. Feminitatea e privită ca o slăbiciune în zilele noastre și înlocuită brutal cu femeia fatală, cu vampa. În ziua de astăzi, simboluri ale feminității sunt sânii mari și tocurile foarte înalte. Aceste exemple foarte promovate inspira nenumărate femei, care își fac implanturi și care se chinuie sa meargă pe inconfortabilii pantofi cu toc doar pentru ca le alungesc picioarele și le fac să arate mai elegante și totuși o femeie cu sânii mici poate fi infinit mai feminină decât una cu implanturi. Un alt element care emană feminitate astăzi este forma corpului de clepsidra. Pentru a o obține, femeile de acum apelează la operații estetice. Și câte aspecte nu or mai fi.

Cred că Dumnezeu a știut cel mai bine cum a creat bărbatul și femeia. Mare lucru este să fie bărbatul bărbat adevărat și femeia femeie adevărată fără încercări de preluare sau transfer de masculinitate și feminism. Mă gândesc la bărbații care merg la salon, cumpără creme și fac activități și au comportamente feminine dar mă uit și la femei care au preluat aspecte ale comportamentului tipic masculin. Parcă e un transfer de comportamente, atribuții, obiceiuri și responsabilități.

Totuși o femeie trebuie să fie feminină. Sunt de acord de exemplu, că unei femei îi stă bine și în pantaloni, dacă știe cum să se îmbrace, dar îi va sta infinit mai bine în rochiță, sunt de acord că îi stă bine cu o șapcă în cap, că unele sunt haioase, dar o femeie cu părul prins cumva sau cu o eșarfă va fi mult mai feminină, știu că e la modă și e modern să fumeze o femeie dar cred totuși că alungă femininul și exemplele pot continua.

Este adevărat că de la noțiunea inițială de feminitate, cea care o reflecta pe Eva, lucrurile s-au schimbat tare, femeia e din ce în ce mai masculină. Stau să îmi imaginez unde se va ajunge totuși. Femeii în dorința ei de a fi puternică îi este din ce în ce mai greu să fie feminină. Puterea masculină este una aspră, dură, fără finețuri, brută și femeia dorește o astfel de putere dar nu se îmbină deloc cu feminitatea. Reușesc unii regizori de la Hollywood să creeze o astfel de femeie, dar, doar în filme și cu multe eforturi. S-a modificat mult astăzi termenul de feminitate, nu mai este ceea ce ar trebui să fie și eu totuși fiind un romantic incurabil cred că normal este ca femeia sa fie feminină.

Nu știu dacă femeia sau bărbatul e vinovat de asta pentru că lucrurile se leagă tare. Cum să îmi permit să fiu feminină când bărbatul de lângă mine nu e bărbat, nu e masculin, ne mănâncă câinii cu feminitate cu tot. Cum să fiu masculin când nu am ce să păzesc, nu am ce sa apăr pentru că femeia e bărbătoasă, de ce ași mai adopta un comportament masculin?

Devin nostalgic gândindu-mă la sutele de cărți citite și cum arăta feminitatea înainte. Devin nostalgic când citesc Cântarea Cântărilor și văd o femeie feminină sau când prin Pavel Dumnezeu spune să dăm cinste femeii ca unui vas mai slab. S-a pierdut aproape irecuperabil feminitatea. Avem foarte multe „bărbate” care descurajează bărbăția.

Femeie înseamna sa fii mister, muză, eroină, mamă, soție, iubită, prietena, sa fii blandă, elegantă, frumoasă, creativă. Să iubești. Să te iubești. Să fii femeie.

Adela Moldovan spunea printre altele ceva ce atunci mi-am copiat deși nu mai stiu unde scria. După aceste remarci tac, e cel mai bun mod de a încheia meditația mea de azi: E minunat sa fii femeie, dar feminitatea se descopera, se cultiva, nu e data de sexul femeiesc. Feminitatea e o arta pentru ca arta in sine e feminina. Nu exista arta fara femeie, asa cum nu exista artist fara muza. Feminitatea e facuta sa fie vazuta, admirata, pretuita si ocrotita, iar unul dintre rolurile barbatului este sa contribuie la exprimarea ei. Intr-o epoca in care feminitatea a fost confundata cu sexul si cautata de femei in exterior, apeland cu disperare la saloanele de infrumusetare si la machiaj, secretul este ca aceasta vine din interior, nu din afara. Da, doamnelor, feminitate si frumusetea nu sta in operatii estetice si silicoane, nu va mai amagiti! Indiferent ce roluri ti-ai luat in aceasta viata: sotie, mama, iubita, gospodina, manager sau chiar guvernator al bancii mondiale, inainte de toate astea, aminteste-ti ca esti… femeie. Niciun astfel de rol nu trebuie sa te impiedice sa lasi femeia din tine sa iasa la lumina intr-un mod subtil, cu delicatetea cu care infloresc petalele unei flori. Pana la urma, tu esti floarea, nu petalele.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.