Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. Proverbe 19:1
Una din temele cel mai des discutate cu fiul meu cel mai mare, Timotei, este referitoare la mulţumire. El este foarte tentat să nu fie mulţumit cu ce are ca majoritatea copiilor de altfel, ar vrea şi jucăriile alea şi celelalte dacă se poate ar mai vrea un smartphone, un laptop, o consolă de jocuri, o biclă mai faină, şcoala să înceapă de la 10 etc. Acuma de n-ar fi băiatul lui tata l-aşi lua mai tare dar pentru că îmi amintesc bine prin ce am trecut şi eu încerc discuţii cu privire la valori şi principii în viaţă şi vreau să vă zic că am cu cine discuta asemenea chestii numai că după un timp uită. Apoi o luăm iar la explicat că de fapt dacă ai inima capabilă să se bucure de lucrurile mici vei fi mult mai fericit decât dacă ai avea toate avuţiile.
În fine, e un copil de 11 ani, e normal să treacă prin frământări din acestea mai ales în timpurile în care trăim când colegii vin la şcoală cu telefoane superdeştepte, console şi ştiţi voi mai bine ce presiune se crează în casele noastre din cauza asta. Spuneam că la el e normal, la vârsta lui este normal dar sincer vă spun că eu sunt dezamăgit când şi pe mine mă prind asemenea „tristeţi”
Nu vi s-a întâmplat vreodată să vă doriţi mult mai mult, după ce aţi fost expuşi unui alt stil de viaţă, mai opulent, mai îmbelşugat, mai fără griji? Eu recunosc că am fost ispitit în acest fel. Uneori văzând ce au alţii şi cum reuşesc să se învârtă mă gândeam la mine că sunt slab. Îmi părea rău pentru anumite lucruri pe care nu le am şi despre care credeam că avându-le voi fi mai fericit. Să vă dau un exemplu:
Unul din punctele mele sensibile este legat de tehnica de calcul. Mă impresionează calculatoarele performante şi dacă nu sunt atent îmi doresc tare de tot unul mai performant. Clipurile de reclamă sunt realizate la perfecţiune, detaliile sunt scoase in evidenţă foarte bine şi se pune mare accent pe ce elemente noi au. Aşa se face că acum câţiva ani am citit un articol despre un laptop Asus, era tare la vremea aceea dar reclama punea accentul pe faptul că este foarte sigur şi pentru a avea acces în el trebuia să îţi recunoască faţa, să îţi citească amprenta şi să introduci şi parola. Ei bine şi cum eu sunt cam conspiraţionist, aşa s-a mulat pe dorinţele mele ca mănuşa chirurgicală. Nu mai aveam linişte, am început să strâng bani, am pus calculatorul meu la vânzare, am făcut eforturi mari şi l-am luat. Când mi-a ajuns eram ca un copil nătâng de bucuros, imi bubuia inima în piept când desfăceam cutia, era mai fain ca în reclamă parcă. Am instalat totul pe el şi prima dată am făcut probe la securitate. După ce l-am configurat l-am testat. Brici domnule mergea super. Numai că într-o zi de sâmbătă când mă grăbeam tare tare să printez ceva calculatorul meu nu mă mai lăsa să îl accesez. Scana faţa mea şi nu mă recunoştea, deja fierbeam. Degeaba am încercat eu să îi spun că eram băiatul cel bun şi că trebuie să mă lase să intru că el nimic o ţinea pe a lui: Faţă nerecunoscută. Era să îl arunc pe geam. M-am calmat, am încercat mai târziu şi a mers. Secretul: nu eram barbierit. La fel am păţit şi cu amprenta de două ori aşa că după o lună am decis că securitatea lui foarte mare care mă ispitise nu e pentru muritorii de rând ca mine şi am dezactivat tot. Am dat bani semnificativ mai mulţi pentru ce nu îmi trebuia.
De multe, de cele mai multe ori dorinţele noastre sunt exploatate să ne ducă spre păcat. Am dori mai mult, mai bun, am dori tot ce nu avem parcă dar pierdem de multe ori capacitatea de a vedea binecuvântările pe care le avem zi de zi lângă noi. Avem de ce să ne bucurăm dar noi pentru că nu ştim să ne bucurăm pentru că nu avem o inimă mulţumitoare ne angajăm în curse nebuneşti ale dobândirii unor satisfacţii trecătoare. Aşa se face că de multe ori ne angajăm în munci istovitoare pentru lucruri care nu sunt neapărat folositoare sau pentru unele care sunt chiar dăunătoare.
Îmi amintesc de multe cazuri de consiliere cu această problemă. Unul din ele în care un cuplu pe punctul de a de divorţa a venit la discuţii era foarte relevant ca situaţie pentru ce scriu acum. Soţia reproşa soţului că nu e suficient de performant financiar, că banii câştigaţi de el nu ajung pentru familie şi că nu e în stare de mai mult. Soţul reproşa soţiei că nu se îngrijeşte şi că nu mai arată aşa de bine. După 5-6 şedinţe cei doi au ajuns la concluziile următoare. Banii erau suficienţi pentru cheltuielile curente cu casa, maşina şi copiii ba chiar şi de un concediu pe an dacă ar face abstracţie de dorinţa soţiei de a avea o maşină personală ca prietena sa cea mai bună iar soţia arăta chiar bine zicea soţul dacă putea face abstracţie de colega sa de muncă care era tare „ornată”. Totul era datorită poftelor lor şi pentru că priveau tot la alţii şi nu priveau la ei.
Multe lucruri pe care ni le dorim ne aduc mai multă nefericire decât fericire. Mulţi şi-ar dori să fie bogaţi dar nu ştiu că asta le-ar putea fi fatal. Am fost în case de bogaţi şi mi s-a părut mai multă nefericire decât la săraci. Am văzut oameni bucuroşi chiar dacă nu aveau decât pâine pe masă şi am văzut oameni nervoşi şi agitaţi că unul din cartofii primiţi la meniu era mai prăjit. Am văzut cupluri bucuroase chiar dacă treceau prin mari necazuri şi am văzut cupluri „în cuţite” chiar dacă casa lor era cât hotelul iar parcarea era plină. Am văzut copii săraci jucându-se cu mare veselie cu crengi de copac şi am văzut mulţi copii bogaţi plângând lângă console, maşinuţe şi elicoptere cu telecomandă pentru că nu aveau ultimile versiuni.
Bogăţia nu aduce neapărat fericire, mai degrabă nefericire. Trebuie să învăţăm să ne bucurăm de ce avem, să apreciem pe cel de lângă noi să mulţumim pentru puţin. Eminescu spunea: „Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul” Atitudinea inimii contează, pacea interioară te face să te poţi bucura şi de o adiere de vânt şi de trenul pierdut şi de pâinea învechită.
Trebuie să veghem la atitudinile inimilor noastre, să ne lăsăm transformaţi de bunătatea lui Dumnezeu şi asta să se vadă în vieţile noastre. Dacă vom avea capacitatea să ne bucurăm în sărăcie şi puţin atunci e posibil să ne putem bucura şi în bogăţie şi mult.
Poate ţi-ai dorit să fii mai bogat, eu recumosc că mi-am dorit, acum îmi doresc în schimb claritatea şi liniştea să mă pot bucura de ce am. Să pot să apreciez sănătatea mea, relaţiile mele cu cei din jur, să pot să îmi apreciez soţia, copiii, locul de muncă. Îmi doresc să mă pot bucura deplin de ele şi mai apoi Dumnezeu facă ce o vrea.
PS. Îmi doresc un server mai performant pe care să ţin site-ul, ca să nu mai trebuiască să scriu a doua oară meditaţia :))
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.