„Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18
Mă scormoneşte „piticul de pe creier” de ceva vreme să scriu despre singurătate. Fac asta pentru că deseori ajung la discuţii contradictorii cum că singurătatea ar fi bună sau rea şi depinde de persoanele cu care vorbesc ce anume susţin. Pentru cei care zic că e rea eu spun că e bună, pentru cei care spun că e bună eu spun că e rea. În speranţa că încă „nu v-am băgat în ceaţă” ia să mă apuc de explicat câteva aspecte. Voi vorbi despre singurătate la modul general apoi in următoarele meditări despre singurătatea în copilărie şi adolescenţă, singurătatea la tinereţe, singurătatea în relaţii şi singurătatea la bătrâneţe şi în faţa morţii.
Aud adesea folosită expresia din geneza citată mai sus: Nu este bine ca omul să fie singur… şi văd adesea persoane care sunt singure, mai ales femei, cum suferă la fiecare anunţ de căsătorie făcut în biserică sau la fiecare nuntă la care participă. Cred că o mare parte din suferinţa lor e cauzată de principii de viaţă dobândite şi neverificate.
Căsătoria nu scapă pe nimeni de singurătate. Dacă nu ştii să trăieşti singur, dacă nu te accepţi, dacă nu ai pace în singurătate, dacă nu te bucuri de singurătate atunci nici în căsătorie nu vei regăsi aceste aspecte. Sau poate le vei găsi o vreme la nivel superficial dar la un moment dat te vei trezi tot singur în relaţie.
Dumnezeu ne-a făcut fiinţe sociabile, avem nevoie unii de alţii pentru a trăi şi este bine să trăim în comunităţi, să ne sprijinim, să ne ajutăm, să ne fim suport însă niciodată nu ne vom putea împlini menirea fără să fim noi înşine, fără să stăm fără teamă noi cu noi.
Oamenii astăzi se tem să stea faţă în faţă cu ei înşişi. Dacă sunt singuri acasă deschid televizorul sau radioul chiar dacă nu au ceva anume de urmărit, dacă merg cu trenul pun căştile pe urechi, dacă se uită în oglindă nu prea au curajul să se uite în ochii lor multă vreme. Cum apare un moment de singurătate cum încercăm să îl umplem cu ceva. Considerăm singurătatea ca fiind ceva rău, ne simţim ameninţaţi, ne simţim în pericol căutăm să evităm singurătatea şi să ieşim din ea repede iar dacă nu găsim o cale ne simţim traumatizaţi, nedreptăţiţi faţă de ceilalţi.
Singurătatea este privită acum ca o boală a secolului şi nu din cauză că oamenilor le este frică de relaţii ci din cauză că le este frică de ei înşişi, nu se cunosc şi se tem să intre în relaţii, se tem să nu fie răniţi, ridiculizaţi, respinşi. Se tem pentru că nu au rezolvat problemele cu ei înşişi. Singurătatea nu e nicidecum cauzată de ceilalţi ci e cauzată de noi. Suntem atât de nesiguri şi fragili, atât de uşor de spart, aşa de instabili emoţional încât ne ferim de orice relaţie pentru că aceasta aduce inevitabil şi „atingeri” orice contact aduce atingeri, orice „unire” de oameni produce transformări iar noi nu mai suntem dispuşi să plătim preţul unei relaţii.
În realitate cine îşi cunoaşte singurătatea şi nu îi este teamă de ea va face faţă oricărei relaţii. Octavio Paz spunea „Singurătatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinţă care ştie că e singură.” Iar Emil Cioran „Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi.” Singurătatea e modul în care putem coborî adânc în noi înşine pentru a ne cunoaşte şi în acelaşi timp este calea prin care putem comunica intim cu Dumnezeu. Un om care nu suportă să fie singur va avea probleme de relaţionare cu Dumnezeu şi se va cunoaşte foarte puţin pe sine în profunzime.
Tot Emil Cioran spunea: Nu există singurătate adevărata decât acolo unde gândul te duce la urgenţa unei rugăciuni – a unei rugăciuni posterioare lui Dumnezeu şi Credinţei însăşi. Nu cred că trebuie să vă explic mult că omul când e singur strigă mai des către Dumnezeu, îi caută faţa, vrea relaţie cu El.
Singurătatea e necesară, e bună şi e primul pas spre o relaţionare sănătoasă care oferă şi nu cere, care energizează şi nu secătuieşte. Omul care are pace cu sine însuşi este un prieten rar.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.