După ce ieri am analizat cauzele descurajării şi am enumerat câteva dintre ele, astăzi vreau să privim la metode de a preveni descurajarea. Prin aceasta nu spun că putem să evităm în totalitate aceste trăiri sau că ele sunt duşmanul nostru numărul unu, ci că avem datoria să prevenim acolo unde se poate sau să le ameliorăm în intensitate în unele cazuri. Cred că o viaţă fără descurajări pe acest pământ nu e posibilă, avem nevoie de eliberare de acest ”trup de moarte” pentru a nu mai experimenta descurajarea.
Ca să identificăm corect ce ne descurajează ar trebui să vedem neapărat şi ce ne încurajează, care e mecanismul prin care prindem curaj şi elan. Care sunt factorii motivaţionali ai vieţii? Ce „ne pune la treabă”? Existenţa unor exagerări sau erori în procesul decizional ne poate arunca uşor în descurajare şi tot elanul pe care l-am avut la pornire ne devine o imensă povară când nu ne propulsează ci ne stă deasupra. E ca şi cum nu ai sta pe motocicletă la cross, cazi şi motocicleta stă pe tine. Poate e bună, e de firmă, are mulţi cai putere, are benzină dar îşi devine o povară imensă.
Iată câteva din lucrurile sau acţiunile care pot preveni descurajarea. Nu au o ordine anume ci doar sunt enumerate.
Nu lua decizii pripite. Când te porneşti la o lucrare, mai ales dacă te provoacă altcineva, e posibil să fii prins de efervescenţa momentului şi să nu vezi şi dezavantajele sau să le minimizezi prea mult. O decizie luată instant fără o analiză bună te poate pune în postura unui entuziasm exagerat şi în acest fel te expune fenomenului „buturuga mică” care poate da peste cap un plan frumos. Întotdeauna la deciziile pe care le ai de luat analizează tot ce se poate analiza. Asta nu înseamnă să nu acţionezi ci să fii prevăzător. Nu-i aşa, e bine să îţi iei şi umbrela când pleci la drum dacă apar norişori.
Învaţă să spui nu. Cuvântul acesta e foarte important şi nu înseamnă că e negativ în sine. Trebuie uneori să spui nu fie că e vorba de tine sau de alţii. La un moment de succes, la un moment al reuşitei mintea noastră ne păcăleşte şi credem că suntem în stare de mult mai mult. Aşa se face că avem tendinţa în acea „beţie a succesului” să ne luăm mai multe sarcini pe cap decât avem capacitatea de a duce. Apoi tot momentele succesului ne fac să ne încredem prea mult în capacităţile noastre şi să ne propunem scopuri irealist de înalte. Trebuie să ştim să spunem „nu” pentru că riscăm să fim dezamăgiţi puternic din cauza istovirii.
Aşteaptă-te să fii înşelat şi nedreptăţit. Prin asta nu dau liber la vreo manifestare din acest spectru în relaţii ci vreau să spun că e important să nu mai idealizăm oamenii din relaţii. Gândeşte-te că alături de tine stau oameni, chiar dacă tu ai încredere totală în ei, sunt tot oameni şi Scriptura spune că omul care se încrede în om este blestemat. Cred că se referă mai mult la faptul că va fi dezamăgit şi descurajat mai devreme sau mai târziu decât la faptul că Dumnezeu îl blastămă. Omul este sub blestem şi oricine se încrede în om trebuie să se aştepte la efectele acelui blestem.
Când spun asta nu înseamnă că trebuie să devenim suspicioşi pe partenerul de viaţă, că trebuie să punem microfoane prin casă sau camere ascunse. Spun doar că trebuie să fim preventivi în orice relaţie şi să ştim că oricât ar fi de faini oamenii de lângă noi sunt tot oameni supuşi greşelilor. Nu ştiu câte din dezamăgirile generate de oameni au fost făcute intenţionat, există şi din astea, dar cele mai multe sunt produse fără intenţie aşa că e bine să luăm în calcul şi acest aspect şi avem măcar două avantaje. Primul e că putem preveni asemenea momente ca la şofatul preventiv şi al doilea e că dacă se produce descurajarea ea va fi cu efecte minime.
Fii realist. Noi oamenii putem repede să devenim irealişti. Cu cât ne copleşesc mai tare emoţiile cu atât devenim mai irealişti. Dacă e să privim la cele mai mari dezamăgiri din viaţa noastră, vom observa că ele s-au produs datorită unor cauze ireale. Cele mai multe dezamăgiri au fost fie din cauza unor planuri prea mari fie din cauza exagerării situaţiilor. Dacă privim la David care, descurajat, fuge în ţara filistenilor de Saul, el vedea doar că va muri de mâna acestuia. Exagera situaţia în care se afla. El, David care omorâse urs, leu, care îl învinsese pe Goliat dintr-o poziţie total inferioară omeneşte, el care omorâse 100 apoi alţi 200 de filisteni, el care ieşise din peşteră pe lângă Saul acum era speriat de moarte şi ia decizia compromisului. Nu ştiu dacă acum eşti dezamăgit sau dacă vei fi în curând dar te provoc să fii realist în dezamăgirea ta, pentru că tendinţa de a „umfla” dezavantajele este mare. Atunci te vezi mai mic decât eşti, mai slab decât eşti, mai păcătos decât eşti, mai lipsit de speranţă, mai distrus decât eşti, mai părăsit decât eşti. Caută să fii realist şi să evaluezi corect situaţia în care te afli. Aici un prieten sau un duhovnic te poate ajuta să vezi realitatea.
Trăieşte preventiv. Dacă respecţi instrucţiunile lui Dumnezeu pentru viaţă, impactul cu descurajarea va avea efecte minime. Ca şi condusul maşinii în limita regulamentului şi trăitul în voia lui Dumnezeu îţi poate salva viaţa şi te poate păzi de mari probleme, inclusiv de riscul de a zace undeva cuprins de descurajare prin vreun şanţ al vieţii.
Cu siguranţă am mai putea depista principii de viaţă care să prevină descurajarea, astea sunt cele văzute de mine şi e posibil să fiu subiectiv. Fiecare din voi are experienţele sale şi poate întocmi o listă a sa pe acest subiect şi m-ar bucura şi mă va ajuta să o completez pe asta.
Nu uitaţi! Descurajările au forţă mare datorită unor lucruri ireale, închipuite datorită unor idealizări cu alte cuvinte datorită unei irealităţi. În asemenea momente calculele se fac cu creionul pe hârtie nu lăsaţi mintea să creeze monştri. Discutăm mâine despre ce putem face când trăim dezamăgirea.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.