După cum spuneam ieri, am întâlnit multe persoane egoiste în viață. De fapt, fiecare am trecut și trecem pe acolo măcar puțin în fiecare clipă. Depinde de noi cât ne lăsăm pradă instinctului de a avea, a deține, a poseda. Dar, așa cum menționam în meditarea de ieri, egoismul ne îndepărtează de fericire, de împlinire și de pace. Cu cât suntem mai egoiști, cu atât scopul pentru care suntem egoiști, fericirea, se depărtează de noi.
Opusul egoismului e altruismul. Altruismul e foarte greu de acceptat de oameni, pentru că e un limbaj contrar îndemânărilor, abilităților și instinctelor noastre firești. Când ție îți vine tot a strânge, nu prea pricepi faza cu datul. Sau, hai că mai dăm din prisosul nostru, dar examenul se dă când dăm din necesarul nostru. O astfel de faptă, ne duce mult mai aproape de fericire, decât ne-ar putea duce o cantitate mare de bani.
Scriptura zice că e mai bine, mai ferice să dai decât să primești, dar lucrul acesta, adevărul acesta, îl pot înțelege doar cei care aleg să aplice învățătura Bibliei. Pacea, liniștea, bucuria pe care le capeți când dai, nu le-aș putea compara cu nimic altceva. Când în taină faci un bine cuiva, când renunți la puțină fericire de la tine ca să o dai altcuiva, Dumnezeu te răsplătește regește. Aici nu vorbesc de fapte filantropice ale unor bogați, care sunt de apreciat, dar care le fac din prea multul lor, sau pentru scorul și imaginea lor publică. Aici vorbesc despre mine și tine, oameni normali, simpli.
Dumnezeu știe cât de infestați suntem de egoism și a venit cu antidotul egoismului, dragostea. Oamenii nu suportă și nu înțeleg dragostea Dumnezeu. Nu avem capacitatea asta, pentru că virusul din noi ne face greață și scârbă de o astfel de dragoste. E ca un virus de calculator bine făcut care, pe lângă infectarea computerului, are și o listă a antiviruşilor și dacă încerci instalarea vreunuia, îl raportează ca virus și nu te lasă. E un fel de Hoțul strigă: Prindeți hoțul. Egoismul nu se va împăca niciodată cu altruismul, decât dacă are din asta un avantaj. Avantajele pot fi: credit, laude, spor de imagine, apreciere, sau chiar dobândă. Egoismul va căuta mereu să anihileze altruismul.
Și totuși, povestirile despre acte de altruism impresionează până la lacrimi oamenii. Tuturor ne plac, dar puțini, tot mai puțini o fac. E vorba de jertfă, sacrificiu îndelungat de multe ori, lipsa aprecierii și a faimei, pagubă materială etc. Altruismul costă mult dar împlinirea din inimă este inestimabilă. Oamenii care se aseamănă cu Hristos, primesc din partea Sa, satisfacția extraordinară de a fi ca El.
Dragii mei, egoismul stă în carea fericirii și de cele mai multe ori e un lanț care ne leagă și nu ne lasă să experimentăm libertatea. Ne legăm de bunuri, de renume, de bani, de oameni în loc să fim liberi. Dacă ne leagă egoismul, suntem ușor de manipulat, de condiționat, de influenţat pentru că teama de a nu avea, ne îngrozește și ne stăpânește. Altruismul, la care Dumnezeu ne cheamă, acea dragoste Agape găsită în Scripturi, este dovada libertății noastre.
Da, să fii altruist nu e ușor, nu e la îndemână, necesită efort, dar e mai ferice lipsă și în libertate decât bogat și în închisoare. Când te uiți spre cei care le-ai făcut bine, pe care doar tu îi știi, ti se umple inima de bucuria că ai putut fi ca Hristos. Când lanțul robiei egoismului cade, libertatea altruismului prețuiește mult. Întrebarea este dacă alegem să credem cuvântul Scripturii înainte de a putea avea dovada palpabilă a efectelor? Haideți să fugim din robie, pentru că poarta e deschisă de un Salvator altruist.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.