Pagini web – Preluarea materialelor

Una din marile frământări din lumea evanghelică este cea a drepturilor de proprietate intelectuală. Foarte mult s-a discutat și se discută pe marginea modului de folosire al creațiilor altora. Uneori aceste discuții duc în derizoriu la ambele extreme, dar în principiu, frământarea nu poate fi ocolită. E foarte foarte important să ne caracterizeze corectitudinea și cinstea, dar și iubirea aproapelui.

Când deții un blog sau o pagină web, indiferent că este a ta sau a unei organizații, trebuie să ții cont de câteva aspecte privitor la conținutul pe care îl publici sau republici. De departe am o admirație pentru cei ce crează conţinut, pentru cei ce își pun mintea la muncă, să creeze materiale de calitate. Loc este pentru toată lumea și pentru teologi de mare calibru, și pentru cei ce scriu poezii sau eseuri și pentru cei ce scriu la un nivel de amatori. Problema este în special la cei care țin blogurile doar din materiale preluate. Apreciez scrierile oamenilor, oricât de slabe ar fi, dacă sunt creațiile lor, dar ajung să depunctez serios pagini web, oricât de bine ar fi făcute, dacă materialele din ele sunt preluate doar și mai ales pe cele care preia fără respectarea regulilor minime de republicare.

Cei care crează conținut cred că nu ar trebui văduviţi de beneficiul muncii lor, chiar dacă acesta de cele mai multe ori se traduce doar prin aprecieri. Pentru a scrie sau crea un material este nevoie în primul rând de jertfă, de preț plătit, de creativitate și muncă. În aceste condiții nu este corect să folosești munca altuia, pentru a avea tu beneficii, nici pentru a câștiga niște amărâte de like-uri pe facebook, dacă nu ai acordul acelei persoane.

Așadar, iată câteva reguli de bun simț, de respectat în activitatea de pe web a creștinilor.

1. Cere acordul când vrei să publici materialele altcuiva. Cred că niciunul dintre noi nu se duce pe stradă și dacă îi este poftă de bomboanele prietenului său, sau de chips-urile sale, să îi bage mâna în pungă fără să îi ceară voie. Nimeni nu își permite să se ducă acasă la o cunoștință, să intre când nu e atentă și să își împrumute bătătorul lui de covoare. De ce am face asta în mediul online? De ce nu avem minimul de decență să rugăm politicos acea persoană, să ne dea voie să preluăm. Eu de exemplu, am trimis emailuri și mi s-a răspuns amabil cu privire la unele materiale pe care am considerat că trebuie să le public și eu. De aceea e și nevoie de date complete la pagina de contact cum scriam aici.
   Pentru preluarea unui clip de pe youtube de exemplu, nu ai nevoie de acest acord, cine încarcă materialele acolo optează pentru diferite tipuri de licențiere a materialului și dacă nu lasă posibilitatea redistribuirii, nu vei putea face asta dar pentru cei care au materialele pe paginile lor este necesar și obligatoriu aș zice să ceri voie. E de bun simț.
2. Nu prelua tot articolul. Când ai acceptul cuiva și mai ales când îți permiți să îl publici, fără a cere acordul, trebuie să știi că e nevoie să nu copii tot. Poți prelua maxim o treime din conținut (unii spun că 500 de semne dar nu mai mult de jumătatea articolului), iar pentru restul trimiți cititorul pe pagina originală a articolului. Excepție face când autorul își dă expres acordul pentru preluare integrală. De ce?
   – Pentru că motoarele de căutare penalizează conținutul duplicat. Cu alte cuvinte îi faci un rău preluând materialul lui, în timp ce faci și paginii tale web un rău.
   – Pentru că ar fi frumos, ca cei ce comentează, să primească un răspuns la părerea lor. Dacă tot materialul e la tine, autorul nu e înștiințat că cineva a comentat.
   – Pentru că în acest fel, aduci conținutul altuia pe pagina ta, deci beneficiezi, dar îi oferi și lui ”partea cuvenită”.
   – Pentru că așa e regula și trebuie să fim primii care o respectă.
3. Dacă nu se specifică nimic despre preluarea de articole, înseamnă că NU ai voie să preiei, nu cum cred unii greșit că e liber, dacă nu este interzis undeva. By default, nu ai voie să copiezi deci trebuie să ceri neapărat acordul.
4. Excepții. Sunt excepție de la regulă știrile, acestea pot fi copiate cu specificarea sursei fără a cere acordul neapărat. Atenție, nu editoriale, articole de cercetare, anchete etc. Știri și atât: Ex: ”La Sibiu a avut loc ieri întâlnirea zonală a comunității bisericilor creștine baptiste din România unde s-a discutat….” pentru că știrile nu intră sub incidența legii 8/1966.

Am scris pe scurt câteva aspecte particulare nouă creștinilor. Oricum, cine are pagina web și are obiceiul de a prelua materiale, trebuie să se documenteze serios pe tema asta O să dau câteva linkuri aici care explică legislația în privința preluării de materiale pe înțelesul maselor. E vital să ținem cont de ele mai ales noi. Așadar:

• Dan Tănăsescu scrie ceva util despre reluarea știrilor aici
• Florin Roșoga scrie aici ceva despre ce e de făcut când alții te copie cu nesimțire
• Olivian Breda scrie aici despre copyright la modul general explicând cum stă treaba cu preluarea de text, imagine sau video
• Iar aici e legea dreptului de autor adică Legea 8/1996 cu alte ordonanțe și completări.

Succes!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.