Viaţa mea arată că sunt al Domnului?

Cu cât meditez mai mult la această expresie, care ar trebui să indice asupra proprietarului meu, cu atât realizez cât de dificil e să fie reală. E dificil să treacă de la declarații, la realitate. Trecerea la realitatea existențială, a acestei declarații, se va reflecta în fiecare minut al vieții mele, în fiecare minut de viață, nu în fiecare minut de mers la biserică. A fi al Domnului, trebuie să treacă de nivelul declarativ, pentru a avea vreun efect.

Poate unii din voi, ca și mine, v-ați simțit ofensați ieri de scrierea mea. Poate ați ripostat în mintea voastră cu tot felul de scuze: Că e greu, că nu ştiu cum e fără pâine pe masă, că vorbesc din invidie față de cei ce au averi, că am ceva cu religia și câte și mai câte. Da, e dureros să afli că e posibil ca ceea ce faci, să denote altceva decât ceea ce pretinzi. Ei însumi am pățit-o. E de nesuportat să îți spună cineva că e posibil să te închini banului, sau unui sistem religios, sau ție, în timp ce tu pretinzi că te închini Domnului.

Domnul Isus, rostește următoarele cuvinte surprinse de ucenicul său Matei: ”Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Oare ce înseamnă ”face voia Tatălui Meu”? Oare a face voia, nu se referă la o trăire permanentă? Și dacă e trăire permanentă, de ce e așa de mare diferență între eu, cel de duminica și eu, cel de peste săptămână? Oare ”a face voia Tatălui” nu înseamnă chiar ”a face”? Și atunci… cât din viața mea ”fac” voia Tatălui?

Da, e dificil de evaluat. E dificil de recunoscut. E dificil de făcut. Chiar dacă Voia Lui e ”bună, plăcută şi desăvârşită”. A face Voia Lui, e sinonim cu a fi ai Lui. Dacă suntem ai Lui, nu mai suntem ai noștri, nu mai suntem ai banului, nu mai suntem nici măcar ai religiei sau bisericii locale, ci suntem ai Lui. Să fii al Lui, înseamnă ca tu să nu mai faci ce vrei, să nu mai faci ce dictează Mamona prin mode, curente sociale și vești îngrijorătoare și înseamnă să nu mai faci nici ce vrea o organizație religioasă. Să fii al Lui înseamnă să faci Voia Lui.

Nu dragii mai, nu am nimic cu cei ce au, cu cei ce dețin. La rândul meu aș putea avea și aș putea avea mult. Nu am nimic nici cu cei religioși. La rândul meu puteam să fiu unul ”vestit”. Nici nu mă cred grozav prin ceea ce scriu sau fac. E vorba doar despre o înțelegere a Scripturii așa cum este ea scrisă, că prea multă vreme am înțeles-o cum au vrut alții să o înțeleg și nu mi-am bătut capul să fac eu efortul de a citi și de a mă lăsa frământat de acele cuvinte. Mă cred mai degrabă unul de jos, nevrednic și slab. Asta nu o spun cu falsă evlavie sau mândrie spirituală, chiar mă văd așa și sper ca El să mă ajute să cresc mai mult în fiecare zi și să înțeleg deplin că, a fi al Lui, înseamnă a face în permanență Voia Lui. Când realizez cât de puțin Îi fac voia și cât de mult am pretins că o fac, mă sperii.

Nu știu cum ești tu. Sau, vorba lui Creangă, nu știu alții cum sunt. Probabil stai mai bine la a împlini Voia Lui. Poate că ești mai mulțumit cu ”realizările spirituale” dar eu, în dreptul meu mă văd nevoit să recunosc, că sunt dezamăgit de mine. De prea multe ori am declarat una, am declarat că El e stăpânul meu, dar declarația mea nu s-a văzut în faptele mele de zi cu zi. Teoretic nu am de ce să mă îngrijorez, toți oamenii fac așa. Dacă punctul de reper e un om sau o religie, pot dormi liniștit. Dar când punctul de reper e Hristos, mă cutremur. El a venit să facă Voia Tatălui și voia Tatălui era greau de făcut pentru că ”Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă”. Ce pot zice eu dacă Domnul va găsi cu cale o asemenea zdrobire pentru mine? Mai vreau să fac Voia Lui? Deja mă cutremur. Mă cutremur din cauză că realizez că trebuie să fiu ca Hristos și nu sunt… Oare vreau să fiu ca El, după ce știu cât a suferit? Oare pot pretinde că sunt copilul Lui, când știu cât fug de suferință și cât mă smiorcăi dacă un necaz vine peste mine? Oare mă pot numi frate cu cel ce a fost desăvârșit cum spune El aici ”fraţii Mei Sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.” Doamne, luminează-mă te rog!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

2 comentarii la „Viaţa mea arată că sunt al Domnului?”

  1. Amin ! Nici mie nu imi place de mine nu am ajuns la deplina cunostinta a dragostei lui Hristos, nu am ajuns destoinica pentru Imparatia Sa! Sunt micuta, sunt slaba, o, doar in El sunt neprihanita, doar in El.

    Răspunde

Lasă un comentariu