De ceva vreme am ajuns la concluzia că am postit o perioadă mare din viață inadecvat. Nu văd acea perioadă ca pe un eșec total, acele zile de post ca pe niște păcate pentru că sunt conștient că fără infantilitatea lor nu ajungeam să am azi o nouă înțelegere și sunt convins că după mai multă cugetare o să găsesc iar elemente pe care azi le fac și pot fi perfecționate. Problema nu e la vremurile de neștiință ci le cele de știință. Ce fac azi când știu câte ceva despre postul plăcut Domnului?
Spuneam că privarea de mâncare e inutilă și poate chiar dăunătoare dacă nu ținem postul după regulile lui Dumnezeu și eu personal am identificat pentru mine că la post e necesar să dedic acea zi lui Dumnezeu, ca să mă conectez cu El și în același timp trebuie să îi dau loc caracterului cristic să stăpânească mintea mea care tânjește să „țâșnească repede spre rău” pentru că asta e pornirea ei. Am recomandat și îmi susțin această recomandare, la post e bine să ne deconectăm de ceea ce înseamnă normal și obișnuit în viața noastră.
O deconectare de la normalul vieții în vederea punerii deoparte, pentru „prinderea frecvenței” divine cu mai mare acuratețe implică și alte acțiuni colaterale nu doar programarea postului sâmbăta sau duminica pentru a fi mai puțin ispitibili. La post, ispita nu încetează, ci se întețește dar ar trebui să eliminăm bruiajele, lucrurile mici în care putem fi ispitiți pentru a da piept cu cele profunde. Putem da bătălia pe lucruri uzuale sau pe aspecte profunde și e recomandat să ne maturizăm, lăsând, lepădând ce e copilăresc.
Postul de informare
Ce am face noi fără informare, televizor, radio, computer, telefon etc? Chiar așa, ce ne-am face? Să nu știi de războaie, de politică, de meciuri, de creștinii prigoniți sau alte subiecte „fierbinți” și s-ar părea o privare de ceva prețios care trebuie neapărat știut. Totuși, noi putem trăi fără aceste informări. La modul sincer, în cazul a 99% din noi, faptul că știm aceste aspecte nu aduce nimic bun, în afară poate de câteva rugăciuni mai mult sau mai puțin corecte.
Dar trebuie să mai fim toți de acord cu un lucru: cele mai multe știri, aș îndrăzni să spun că peste 80% din ele sunt negative. Se vorbește de prețuri mărite, taxe mari, infracțiuni, DNA, jafuri, violuri, vedete tâmpe, beții, război, lipsuri, arme, înșelăciuni etc. Nu că lucruri bune nu se întâmplă, dar nu sunt prezentate, mâncăm negativism în fiecare zi în cantități uriașe. Dar ne considerăm informați. Ei bine, ce ziceți de post de 40 de zile de la aceste aspecte? Cum vi se pare o astfel de perspectivă? Să ne angajăm ca 40 de zile să ne conectăm și să ascultăm doar „frecvența cerului” și să nu căutăm nici o informație pământească. Să schimbăm sursa de informare pentru a vedea cum Dumnezeu „se ocupă de noi” și de fiecare dată în locul ascultării radioului, citirii ziarului, vizionării la televizor sau calculator să deschidem Biblia, cărți bune sau să ascultăm mesaje biblice.
Postul de la conectare
Ni se pare alarmant să nu avem semnal la telefon sau conexiune de internet. Mai ales celor care sunt mai tineri și nu au prins telefoanele prin centrală. Considerăm perfect normal, civilizat și chiar ca făcând parte din condițiile minime de trai dreptul la a fi conectați. Avem mii de minute în abonamente și zeci de gigabiți de date, pentru a ne conecta. Se pare că cineva chiar vrea să fim conectați cu rețeaua, cu sistemul în orice clipă a vieții. Am fost educați să credem că fără conectarea la rețea suntem pierduți, neajutorați, în pericol. Nu mai credem că Dumnezeu ne poate ajuta, inspira și călăuzi, ne pierdem abilitățile de a sta în solitudine și ne temem să fim deconectați de la rețea.
Hai să facem post de la conectare 40 de zile. Cum vi se pare? Să nu poți da de nimeni sau nimeni să nu poată da de tine 40 de zile decât dacă vine acasă la tine sau tu te duci la el? În același timp să cauți să te conectezi cu cerul. Hmmm… cred că vei avea surprize plăcute cu un astfel de post. Noi ne privăm adesea de mâncare crezând că acesta e postul plăcut Domnului, dar avem alte zone din viață mai legate, mult mai legate decât aceasta.
Postul de biserică
Ups, aici știu că veți zice… asta e prea de tot, cu biserica ce mai ai? Nu am nimic, da zic așa că e necesar postul de la frecventarea bisericii uneori. Să ții post de la dependența de tradiții și obiceiuri religioase. Să ții post de la a încredința altora datoria creșterii tale spirituale. Să ții post de la a considera pe alții răspunzători să te hrănească din Scriptură. Să ții post de la a critica tot ce mișcă la biserică. Să ții post de la propria ta neprihănire. Să ții post de la nevoia ta de apreciere pentru slujire. Să ții post de la nevoia ta de „amin-uri”. Să ții post de la confortul tău psihic că ai făcut tot ce trebuie pentru viața spirituală mergând la biserică. Ce zici de un astfel de post? Mă întreb uneori și eu de ce Domnul Isus nu a fost dus în sinagogă sau templu să postească și să dea bătăliile spirituale?
În fine, te-am tulburat destul și nu vreau să scriu doar de dragul de a impresiona. Aș vrea să te provoc, pentru că așa am fost și eu provocat de Duhul Sfânt să gândim corect și să nu ne amăgim. AM sperat că pot încheia azi seria, dar mai e nevoie de o scriere, dacă ajută Dumnezeu, mâine.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
2 comentarii la „Postul – Util sau inutil (III)”