Creștinii și furtul – Evaziunea fiscală

Una din poruncile învățate prima dată de mine a fost: să nu furi, Probabil și de tine. În religiile neoprotestante „a fura” face parte din păcatele bazale de care nici nu poate fi vorba să fie practicate. În realitate e o practică mult prea răspândită din păcate, pentru că îmbracă diferite costume care de care mai evlavioase. Azi vreau să evidențiez unul din modurile de a fura care va înfuria o parte din cei ce vor citi materialul. E și normal.

Evaziunea fiscală a creștinului.

Are din păcate multe forme și mi-ar fi greu și să le inventariez pe toate. Motivațiile sunt însă destul de comune: „Eu dau zeciuială, restul e hoția statului” sau „Dacă dau statului nu mai rămân cu nimic” sau „eu prefer să ajut oamenii deci dau acolo” sau „prefer să plătesc mai bine angajez oameni cărora să la dau de muncă” sau „dau la biserica, renovare, etc”. Oricare ar fi scuzele sunt de-a dreptul hoții.

Să ai o afacere din care câștigi bani regulat conform legislației din România te obligă la autorizarea și supunerea la regimul de impozitare reglementat prin lege. Orice fentă care forțează sau încalcă legea e hoție. Știu, e mare frustrarea că „dai o căruță de bani la stat iar politicienii fură” și eu o am dar nici motivația „nevasta ăluia e mai sexy” nu mă lasă să o seduc sau să mă culc cu ea.

Se practică foarte tare hoția sub formă de evaziune, trebuie doar să arunci un ochi pe facebook sau olx și te convingi. Unii o practică la nivel mic, diferite chestii hand made, diferite servicii foto, web, zugrăveli, reparații etc iar alții o practică în stil organizat la nivel mai mare implicând manevre contabile avansate deținând adevărate fabrici sau companii mari.

Acum ceva vreme am avut de a face cu un vânzător de Biblii care nu mi-a dat nici un fel de document nici la cerere. Păi cum asta? Și te simți și îndreptățit să mă consideri nesimțit că cer un bon sau document de plată? Da chiar aveam nevoie, trebuia să justific banii. Tu mă ataci că țin cu corupții?

Dragii mei, dincolo de răbufnirea mea de moment problema e destul de gravă în sensul că ne găsim în categoria „nu numai că le fac dar și găsesc de buni pe cei ce le fac”. Ajungem să ne considerăm creștini deștepți că fraierim statul. Ajungem să ne mândrim în biserică că dăm mai mult decât ceilalți dar o facem din bani furați, ori Dumnezeu interzice clar asta.

A ajuns biserica fără putere, condusă pe principiile corporațiilor de aceea e slabă la lucrări spirituale și puternică în afaceri, de aceea e ultradotată material și tehnologic și așa de văduvită de oamenii cu daruri spirituale. Avem tendința de a ne fura angajații, pardon enoriașii, că dacă tot furăm la bani de ce nu am „atrage membri de calitate” la noi, membri de calitate însemnând adesea oameni cu bani sau cu influență socială din alte biserici. Ne mândrim că „Domnul ne-a binecuvântat” dar care domn? Dumnezeu nu binecuvântează hoția de nici un fel, indiferent cât de evlavioasă ar fi.

Hoția e hoție dragii mei. Nu avem altă definiție. Dacă trebuie să plătești impozit nu găsi scuze, e penibil ca un copil de Dumnezeu să se dedea la nimicuri din astea. E înjositor. E dovada că nu știm mare lucru despre identitatea noastră, e dovada că nu îl cunoaștem despre Dumnezeu, ci doar știm ceva despre El.

Mulți din cunoscuții mei știu că am proiectul INFO-PFA pe net unde scriu despre PFA. Singurii care mă întreabă de alternative cu sensul de „da oare mă prinde dacă” au fost creștini. Alții ori știu cum se poate face ori nu iau în calcul asta.

Așa de mult îmi doresc să putem dovedi oamenilor că suntem copii de Dumnezeu și că dependența de El ne dezleagă de găinăriile lumii acesteia și că se merită încrederea în El deoarece e superioară încrederii în metodele și șmecheriile omenești. Așa mult îmi doresc să ne diferențiem de ceilalți oameni nu prin haina ce o punem pe păcate ci prin trăirea autentică a relației cu Dumnezeu, prin trăirea în conformitate cu noua natură, cea de copii ai cerului. Oare de ce nu ne trăim menirea? Oare de ce avem nevoie de ieftineli otrăvite când menirea noastră este să fim sare și lumină? De ce concurăm la „cine fură mai cu stil” sau la „hoțul neprins e negustor cinstit”?

Dragilor știu că e greu, vă spun ca unul care dau impozit + sănătate + pensii + TVA, știu cât dintr-o factură muncită greu se „duce” dar asta e condiția, nu o pot pune în pauză, nu e cinstit ca eu să sar impozite să fac prețuri mai mici și necinstea mea să îi distrugă pe cei cinstiți, asta omenește. Spiritual nu am cuvinte că știți  deja Biblia.

Sunt mâhnit dar am speranță. Succes vă doresc, dar unul cinstit. Sunt tare curios de păreri constructive pe acest subiect.

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

2 comentarii la „Creștinii și furtul – Evaziunea fiscală”

  1. Adevãr adevãrat ! Dar foarte trist.
    Cunosc un tânãr intr-o bisericã venit din afara ei ( ne crescut printre „pocãiți”) care a luat in serios biblia si viața de crestin.
    A devenit un om plin de râvnã cu dorința de a da evanghelia si celorlalți care nu cunosc. Astfel a fost observat si pus la „îndemnuri”. Vãzând cã „merge bine”, conducerea l-a promovat la predicã dupã ce avea deja ani buni printre noi.
    A dispãrut apoi de pe ” scenã”.
    Nu am dovezi sã afirm de ce, dar vreau sã spun cã i-am ascultat ultima predicã care a fost pe tema aceasta discutata aici : hoția evlavioşilor. Am spus atunci ,in glumã ( sã mã ierte Dumnezeu) celui de lângã mine , cã dacã o sã-l mai punã „ãştia” la predicã va fi îndradevãr o minune palpabilã. Cu toate cã a vorbit blând, cu durere, nu critic ci orientat spre schimbare, cu dovezi clare din biblie, cu exemplu personal, când nu a mai chemat „necredincioşii” sã se pocãiascã ci a vãzut şocat nevoia pocãiților de a se pocãi, nu a mai fost primit astfel de mesaj. A lovit prea adînc şi prea in mulți mesajul lui care defapt era al LUi ( ( Dumnezeu).
    E foarte mare problema aceasta.
    Este încurajatã obrãznicia, tupeul, lipsa de pietate şi smerenie, evlavia e ultimul cuvânt învãțat de creştini doar pe patul de moarte.
    Mamona ne spune cât e ceasul dar vrem sã vinã oamenii pentru cã la noi vindecã Duhul Sfânt.
    Dacã nu ne pocãim toți indiferent de dominațiunea religioasã din care facem parte, o sã plãtim TVA (ilegal, fãrã limite) iadului.
    Lucru la „negru” în afara României edte deasemi tolerat şi chiar se fac rugãciuni pt ca sa gãseascã şi sã nu fie prinşi, cã doar se întorc in România cu banii. Când se întorc? Bolnavi, bãtrâni si fãrã asigurare medicalã si de pensie. Chiar omeneşte e absurd sa lucrezi la negru.
    E nevoie sã se ridice voci care sã învețe acest adevãr. Noi care îl ştim, l-am ignorat dar generația ce vine nici nu mai ştie. Au crescut pe aceastã drojdie: cine fraiereşte mai bine, o duce super. Fals !!!
    Doamne ai milã de noi cã se pare cã noi nu avem nici de noi nici de alții !

    Răspunde

Lasă un comentariu