Acum ceva timp o decană de la Facultatea de Psihologie, povestea că a fost foarte surprinsă când pe stradă a fost salutată de un tânăr cu expresia: „Salut, ce mai faci colega?” Nu știa de unde să îl ia pe tânăr care începuse să se laude cu performanțele sale în psihologie, și anume angajarea într-o firmă unde trebuia să facă activități specifice pe fișe psihologice la angajare. Întâlnirea a fost scurtă dar frământarea lungă până doamna profesoară, cu experiență de o viață în predare și cercetare și-a amintit că tânărul îi fusese student și că absolvise cu mare greutate cei trei ani de studii cu 2 luni în urmă.
Mintea îi era frământată de tupeul tânărului și își exprima determinarea de a nu mai avea milă față de cei ce nu învață „măcar de bun simț”, recunoscând că dincolo de tupeul său deranjant, tânărul nu era pregătit deloc pentru a lucra nici ca psiholog întrucât trecuse „ca gâsca prin apă” facultatea. De la asta pornesc gândurile acestea la finalul anului 2017. Cât de important este să ne cunoaștem și să ne recunoaștem limitele.
Unul din aspectele ce țin de consilierea oamenilor este tocmai cunoașterea și recunoașterea competențelor. Asta ajută pe consilier, dar mai ales pe client, enorm de mult. Devine vital ca la un moment dat consilierul să spună: Îmi pare rău, de aici va trebui să discuți cu altcineva că mă depășește. Sau: Îi recomand ca acest aspect să îl discuți cu un specialist în acest domeniu, eu nu am cunoștințe, abilități și competențe în acest domeniu.
Așa trebuie să fie în fiecare domeniu al vieții, nu doar în consiliere. Așa trebuie să gândim și acasă în relații, și la serviciu, și la biserică și oriunde. Un om care își cunoaște și recunoaște limitele dă dovadă de maturitate, profesionalism, responsabilitate și are deschisă clar ușa spre dezvoltare și creștere. Pe de cealaltă parte, oamenii care nu își cunosc și recunosc limitele dau dovadă de mediocritate și pot face mult rău. Asta o vedem din păcate și în biserici. Excelența e ceva așa de rar parcă. Ori sunt eu pretențios, dar cred că la credincioși ar trebui să fie mult mai mare interesul pentru excelență.
Ce înseamnă să îți cunoști limitele? Înseamnă să știi de ce ești în stare cât mai obiectiv posibil. După ce ai studiat sau te-ai format într-un domeniu capeți abilități, cunoștințe și recunoaștere a ceea ce știi sau poți. Aceste aspecte trebuie să le cunoști bine pentru că îți oferă mari avantaje. Dacă te consideri precum tânărul din exemplul de mai sus, „coleg” cu o persoană cu experiență de 50 de ani ai o problemă de evaluare și asta nu poate fi bine.
Să cunoști limitele oferă avantaje multiple și voi enumera câteva din ele.
Te protejează pe tine. Așa este că cei mai mulți din voi știți că nu aveți aripi deci nu săriți de la înălțime, știți că nu sunteți imuni la curent electric deci folosiți mănuși speciale sau opriți curentul electric când meșteriți ceva. Principiul e același la toate capitolele chiar dacă unele nu sunt așa de „grave” ca acestea. De exemplu știți că în relația cu oamenii nu trebuie să călcați anumite limite pentru că ispita poate fi prea puternică și nu e de joacă.
Protejează pe semeni. Este bine să nu te apuci să operezi vecinul pe care îl doare stomacul, pentru că îi pui viața în pericol dacă nu ești chirurg. Este bine să nu faci un masaj colegei de birou care se simte obosită pentru că îi pui relația maritală în pericol. Este bine să nu filmezi la nunta cuiva dacă nu ai calificare sau experiență pe așa ceva că va rămâne frustrat toată viața că nu are amintiri de la nuntă. Exemple pot da sute pentru că din păcate necunoașterea sau nerecunoașterea limitelor e foarte răspândită.
Face posibilă evoluția. Cred că aveți dorința permanentă să deveniți mai buni și asta e o dorință bună dar pentru asta e nevoie să cunoaștem ce fundament avem pentru evoluție. Eu pot visa să devin un pilot de avion și lucrul acesta e posibil, dar mă ajută enorm să știu nivelul actual. Dacă cred că am anumite cunoștințe doar pentru că am jucat pe calculator un joc cu avioane mă înșel. Dacă nu știu ce nivelul corect, nu pot construi sănătos și solid și se poate prăbuși investiția de ani de zile.
Te face un împlinitor al Scripturii. ”Nimeni să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” e unul din pasajele ce abordează această problemă. E mare nevoie să fim obiectivi și serioși cu privire la cine suntem, ce știm și ce putem face.
Ce înseamnă recunoașterea limitelor? Nimic mai mult decât respectarea limitelor tale când ești în situația forțării lor. Mergi cu mașina, trebuia să ajungi în acea seară la destinație că te așteaptă prietenii și ești tentat să conduci chiar dacă ești foarte obosit. Ai de ales dacă faci o pauză de somn sau dacă îți forțezi limitele punându-te pe tine în pericol, pasagerii din mașină, poate oameni dragi și dreptul de a conduce. Dacă recunoști limita cauți soluții la asta cum ar fi somnul de câteva ore sau să rogi pe cineva din mașină să conducă.
Nerecunoașterea limitelor se realizează din multe motive, totuși principalele sunt: necunoașterea lor și mândria. Dacă luăm cazul de mai sus, impresionarea prietenilor cu câte ore ai condus continuu. Oricum această nerecunoaștere aduce de regulă numai pagube. Și vă dau un exemplu cu mine, că pe mine parcă mă știu mai bine.
Îmi place tehnologia și de când sunt, am tot citit materiale din diferite domenii. Acum mai bine de 20 de ani, un cunoscut, își cumpărase o cameră de filmat bună dar nu știa să umble cu ea și prima sa reacție, cunoscându-și limitele a fost să mă întrebe pe mine. Eu, nerecunoscând limitele mele, am zis în sinea mea: „ce poate fi așa greu, nu am avut una, da am citit mult” așa că am acceptat provocarea de a folosi acea cameră pentru a filma la nunta nepotului său. Nu vreau să vă descriu ce a ieșit când nici mireasa nu putea intra în biserică pentru că „io specialistu lu pește” nu reușeam să pornesc măgăoaia, a intrat până la urmă da filmare… nimic. Apoi am reușit să îi dau de capăt dar filmarea, parțială, nu avea nici o treabă, dar absolut nici o treabă cu o filmare de nuntă.
Poate nu ai filmat dar te-ai trezit specialist în gresie și faianță, specialist în instalații electrice, specialist în consiliere, specialist în predicare, specialist în scos draci, specialist în fotografie, specialist în medicină, specialist în tradus sau alte specializări, poate ai făcut multe „lucrări” în calitate de incompetent/ă și ai ieșit rău. Sau poate încă nu ai pățit-o dar te rog mult să te cercetezi să îți afli limitele și să le cunoști, e vital.
Recent, un pseudo-specialist religios a recomandat unui om aflat sub tratament să renunțe la tratament că va fi vindecat de Dumnezeu, așa „primise el”. Persoana a murit din depășirea atribuțiilor și limitelor unui închipuit guru „de-al nostru”. Mai știu cazul unui epileptic ținut 2 ani fără tratament din cauză că tot un „guru” a decis să scoată „dracii” din el. Știu și cazul unui incendiu din cauza unei instalații electrică făcute de un „specialist” pocăit care lucrase peste hotare „numai la oameni mari”.
Ni se cere să fim cinstiți și trebuie să fim cinstiți cu noi înșine și cu semenii noștri. E vital să ne cunoaștem limitele și să le recunoaștem când suntem în fața călcării lor. Să recunoști limitele e un exercițiu de onestitate și responsabilitate, e o dovadă de respect și credincioșie.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.