ajutor

Fiecare să dea ce va putea – III

de

Cui să dăm banii sau dărniciile noastre? Unii ar spune că bisericii locale și e o sugestie bună, dar hai să aruncăm o privire mai în profunzime.

În primul rând, trebuie să demontăm o mentalitate păguboasă, practicată dar neverbalizată sau scrisă. Dărnicia nu e un impozit către Dumnezeu și nici biserica locală nu e casieria Sa. Mulți percep dărnicia, ca fiind un impozit, o taxă, o contribuție pe care le-o cere Dumnezeu. NU, Dumnezeu nu are nevoie de taxe, ci de inima care să învețe că e mai ferice să dai, decât să primești. El nu „stă în banii noștri” oricât de puțini sau mulți ar fi ei. Biserica locală nu are calitatea de casier al cerului, deși poate fi cea mai bună modalitate, prin care noi să ne arătăm generozitatea în unele situații. Ne e mult mai ușor să aducem la biserică o parte din câștigul nostru, decât să cerem noi lumină, să observăm, să trimitem ceva unor oameni care au nevoie. La biserică sigur știu „ăia” cui să îi dea.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Fii diferit – Încurajează

de

 „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă.” 2 Cronici 32:7

Timpurile pe care le trăim sunt din păcate încărcate de prezenţa păcatului, a răului, a veştilor rele,  de nesiguranţă, de instabilitate şi oamenii sunt afectaţi de toate aceste stări. Stresul zilnic este mare şi viaţa creştină implică un anumit grad de stres. Nu e de mirare că uneori creştinii păcătuiesc în asemenea condiţii. Sunt momente în care suntem epuizaţi, momente în care suntem biruiţi, momente în care am falimentat şi în acele momente contează foarte mult atitudinea şi vorbele celor din jur.

Câteva întrebări de verificare: Ce spui unui om care tocmai a comis un păcat? Dar unui om care îţi spune că el nu mai poate să mai trăiască sfânt? Dar unui om care e supărat sau mânios pe Dumnezeu? Dar unui bărbat sau unei femei care au curvit?

De regulă prima tendinţă, naturală de altfel, este dezaprobarea, critica, îndepărtarea. În momentul în care auzim de astfel de fapte, chiar apare o stare de bucurie că nu am fost noi cei căzuţi sau că avem ce spune altora. În realitate nu prea este loc în asemenea cazuri de egoisme şi mici răutăţi copilăreşti. Care este atitudinea corectă faţă de un om căzut în păcat? Ce putem face? Sau ce trebuie să facem? Putem să facem ceva mai bine şi mai bun decât fac ceilalţi?

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Greșelile… altora

de

Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Romani 14:13

În dimineața asta am urmărit firul unei discuții pe marginea unui articol dintr-un ziar în care un om era judecat de autorul articolului și de comentatori. Era vorba despre un fost profesor al meu și despre soția acestuia. Asta m-a făcut să meditez la …. greșelile altora.

Viața pe care o trăim pe pământul acesta e scurtă și guvernată de legea păcatului și a greși este natural, a fi rău e normalul, a păcătui e parte din noi. Fiecare din noi avem luptele noastre interioare, dorințele noastre și ascunzișurile noastre. Fiecare suntem răi în stilul nostru, unii mai răi decât ceilalți, unii mai egoiști decât ceilalți dar când e vorba de a ne vedea greșelile, ale noastre ne par așa de nevinovate în comparație cu ale semenilor noștri încât ne credem abilitați să emitem condamnări sau propuneri de pedeapsă.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Biserica – locul vindecării

de

Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.” Luca 10:33-35

Mă întreb uneori dacă biserica locală mai este acel loc în care oamenii răniți să găsească mângâiere și alinare pentru rănile lor. Oamenii salvați de Hristos vin în Biserică sau sunt aduși, cu răni pe ei, vin cu traume, vin cu obiceiuri, vin cu tot ce au experimentat o viață întreagă până la convertire și biserica ar trebui să fie mediul prielnic pentru vindecarea lor.

Mulți vor spune că Hristos îi vindecă și accept asta dar vindecarea vine în cele mai multe cazuri prin noi oamenii. Un om cu relații frânte va avea nevoie de relații sănătoase, un om cu vicii și patimi va avea nevoie de oameni care trăiesc în curăție lângă el, un bărbat care se luptă cu homosexualitatea va avea nevoie de bărbați care trăiesc o viață curată și o dragoste curată în anturajul lor, oamenii care au patima curviei trebuie să găsească în biserică anturajul unor oameni care iubesc ca Hristos, cine are patimă cu alcoolul are nevoie în biserică de oameni echilibrați și cu dragoste, un adolescent rebel are nevoie de anturajul și părtășia unor tineri care au un duh învățabil și tot așa.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Slujirea – o binecuvântare

de

În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” Faptele Apostolilor 20:35

Mai mult ca niciodată se vorbește în România de un  capitalism sălbatic ca metodă de salvare a ceea ce a mai rămas din țară. Tot mai mulți adepți are conceptul unitând că soluția este întoarcerea la Dumnezeu și aplicarea Scripturii . Din păcate religia e împletită cu politica într-un mod total nesănătos în România și uneori miturile prezente mai mult despart și distrug decât să construiască (un articol interesant scrie Andrei despre miturile politicii religioase românești).

Dar ce prevede acel capitalism sălbatic de care vorbeam, ei bine în linii mari prevede ca cine nu e competitiv să nu fie povara statului. Asta ar însemna ca persoanele cu dizabilități să nu beneficieze de indemnizații, cei fără venit să nu beneficieze de ajutoare sociale, pensiile să dispară sau să fie minime ca valoare și durată și de fapt rezumând e un fel de a lua de la săraci și a  da la bogați pe principiul că cine are să i se dea ca să producă și mai mult iar cine e considerat doar consumator să nu mai primească nimic. Muncești trăiești, nu poti munci, nu vrei sa muncești nu e problema, stai la mila oamenilor dar statul nu îți dă nimic. Ei bine într-un asemenea contaxt social Biblia ne spune că este mai ferice să dai decât să primești.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.