normal – File din jurnal

Când clarifică Dumnezeu lucrurile

26/01/201519/01/2015 de Teofil Gavril

Acum câteva zile scriam despre, cât de minunat este că avem parte de normalitatea trezirii din pat în fiecare dimineață și eram surprins și uimit de binecuvântarea oferită de Dumnezeu prin ceea ce noi numim ”normal”. Acum sunt și mai tare convins că normalul este un foarte mare cadou, de la Dumnezeu și pentru asta trebuie să îi mulțumim fără încetare

Probabil s-a uitat și El peste ce scrisesem și o fi zis: Stai că ai nevoie de o perspectivă corectă. Tu nu ai mai avut de multă vreme șansa să evaluezi o dimineață ”anormală”, ca să poți analiza cât mai obiectiv situația. Am să îți ofer șansa asta. Așa se face că, săptămâna trecută am avut una din cele mai severe hemoragii interne de până acum și peste asta s-a suprapus o afecțiune severă a căilor respiratorii cu tot bonusul care vine cu ea: dureri intense de cap, de gât, de urechi, lipsa somnului etc. Așadar după câteva zile de mix al consecinței păcatului uman: durere, amestecată bine cu slăbiciune, medicamente, transpirații și friguri, temperatură, ceaiuri din zeci de buruiene și mirosuri variate de oțet, spirt, usturoi, transpirație și altele conexe. După câteva zile în care Ana a făcut pe infirmiera, dar fără tehnica modernă la dispoziție. Nu poți să dai aspirină sau antitermice, nici măcar calmante, cuiva care are hemoragie la stomac. După un astfel de episod, pot doar să înțeleg mai bine ce înseamnă acel normal din viața mea al trezirii dimineața.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Cine mă face normal?

01/04/201301/04/2013 de Teofil Gavril

Spuneam ieri că normalul nu este neapărat unul natural, normalul poate fi falsificat de cei care se numesc formatori de opinie. Poate fi ajustat și prezentat în așa fel încât să dea bine pentru atingerea scopului urmărit dar și ca să pară cât mai natural și acceptat de oameni. Cu alte cuvinte putem fi ușor manipulați pentru a ne integra în normalul lor și nu în unul natural, firesc. Asta se bazează în special pe dorința oamenilor de fi la fel dar și pe lipsa de educație.

Oamenii de obicei, cei mai mulți dintre ei, doresc să se știe ”în rândul lumii” adică să nu facă notă discordantă cu majoritatea ca să nu fie vorbiți de rău, să nu fie ironizați sau acuzați. Aspectul acesta pornește încă din copilărie , se amplifică drastic în adolescență apoi se maturizează când omul e mai trecut prin viață. Asta face pe adolescent să lepede învățăturile bune ale părinților și să adopte stiluri de viață nesănătoase din dorința de a fi ca cei din grupul său. Mai lesne este să schimbi un adolescent prin schimbarea întregului grup decât să îl schimbi individual. Dacă analizăm bine vom descoperi că multe din aspectele vieții cotidiene sunt făcute de oameni pentru că așa e normal nu pentru că au gândit mai întâi. Multe aspecte sau ambiții sau orgolii sunt născute din comparația cu ceilalți nu din convingerea că sunt necesare venită în urma unui proces logic. Cu alte cuvinte nevoia de semnificație mixată cu o educație centrată pe comparația cu alții trimite masele în trăirea unei vieți care nu le aparține.

La noi la români, comparația cu alții cred că este mai evidentă decât la orice nație. La noi e un sport național în a face ceva mai tare decât vecinul, decât cumnatul sau concurentul direct. Foarte mulți oameni care vin la consiliere află că nu trăiesc viața lor ci pe una dictată de alții și de ce fac alții și de aceea nu sunt fericiți. Biblia avertizează despre pericolul acesta încă de la primele porunci date oamenilor și anume: Să nu poftești la…. și spune câteva aspecte în care nu e bine să te compari cu alții și acestea includ, partenerul celuilalt și avuțiile sale.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Normalul ne uniformizează

31/03/201331/03/2013 de Teofil Gavril

Din fericire toți suntem diferiți spune sloganul de care aminteam ieri. Oare cât mai este de real sau la ce aspecte? Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut diferiți și acesta trebuie să fie argumentul că El e tare creativ, dar și unul din motivele pentru care viața nu e monotonă și robotizată. De ce s-a complicat Dumnezeu sa ne facă diferiți nu știu, dar mă bucur că a făcut-o. Baiul mare e că există totuși cineva care nu se bucură de asta. Cineva care vrea să conducă lumea asta și are nevoie ca toți să putem fi manevrați dintr-un singur punct. Există cineva care ne vrea pe toți la fel, cineva care nu are creativitate pentru că nu a creat nimic.

Diferențele dintre noi sunt un motiv extraordinar de bucurie dacă stăm să medităm. Putem să interacționăm și să comunicăm. Ce ar însemna dacă fiind toți la fel nu am avea ce să discutăm pentru că toate lucrurile ne-ar fi comune, ce ar însemna dacă toți am arăta la fel, am colora la fel, am râde la fel, am desena la fel, am trăi la fel. Ar fi foarte deprimant. Diferențele dintre noi sunt unul din aspectele care dau farmec vieții. Ciudățeniile unora dintre noi sunt dacă vreți sarea și piperul din viață la anumite aspecte. E nevoie și de ciudați de oameni cărora să li se spună: Măi, tu nu ești normal.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Măi, tu nu ești normal…

30/03/201330/03/2013 de Teofil Gavril

„Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” (dintr-o reclamă)

Și iar mă preocupă întrebările existențiale… Da mă preocupă aspectul normalității pentru că mi s-a spus des, poate prea des că nu sunt normal. Nu am analizat asta prea mult până acum pentru că de cele mai multe ori oamenii o spun ca să te înjosească dar astăzi arunc o privire (cu mintea) spre aspectul acesta pentru că am văzut reclama asta pe o mașină.

Oamenii te acuză că nu ești normal când te văd că ești diferit de ei. De obicei avem tendința să credem că noi suntem normali și noi suntem etalonul după care se face evaluarea despre ce este normal și ce este anormal. De exemplu: Merg pe stradă și văd o domnișoară foarte haios îmbrăcată, cu blugii rupți, cu șapca pe o parte, cu un tricou lălâi care îi lasă un umăr gol(moldovenescul pentru larg) și cu căști de un kilogram pe urechi. Dacă o analizez în comparație cu sistemul meu de valori îi pun imediat o etichetă cu: ”Asta nu e normală.” sau: Dacă merg cu trenul și scot Biblia să citesc ceilalți foarte ușor vor spune: ”Ăsta nu e normal, e pocăit.” pentru că în sistemul lor de valori normal e să citești Libertatea.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.