Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! 1 Petru 2:17
Duminică la mesajul de seară Cristian Rău a atins tangenţial un subiect care mi-a mai dat de gândit acum ceva vreme în urmă şi la care vreau să mă opresc în dimineaţa asta: toleranţa.
Nu cred să fi fost în istorie o perioadă mai „tolerantă” ca acum. Se face apel pe toate canalele media disponibile să nu judecăm pe alţii ci să îi tolerăm. Conceptul în sine nu este rău deloc, este chiar biblic însă vreau să vedem unde avem voie să fim toleranţi şi unde Dumnezeu ne interzice asta.
Dacă privim în Scriptură mesajele de toleranţă sunt clare mai ales în Noul Testament unde îndemnurile de a îi tolera pe cei slabi sunt multe, la fel îndemnurile de a îi tolera pe cei ce îţi greşesc sau pe cei în nevoie, sau vedem foarte clar desfiinţarea barierelor care ţin de naţionalitate pentru că Scriptura spune că în Hristos nu mai există rase de oameni ci doar oameni mântuiţi şi oameni care nu sunt mântuiţi. La fel vedem apel la milă faţă de păcătoşi, milă dovedită de Domnul Isus Hristos prin jertfa sa de la Golgota. Îndemnurile la iubire necondiţionată faţă de oameni ca şi versetul de mai sus sunt destul de evidente în Noul Testament, la fel şi îndemnurile la iertarea celor ce greşesc. Cred că putem vorbi de toleranţă maximă dacă privim aceste aspecte.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.