„N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Geneza 27:38
Abordez cu teamă şi această temă dar nu o pot ocoli. Noi bărbaţii trebuie să fim şi taţi şi din păcate în foarte multe cazuri bărbaţii au fost sau sunt doar cei care concep copii nu sunt şi taţii lor sau sunt într-un mod denaturat.
Nu ştiu dacă şi în alte ţări dar în România profilul tatălui e unul relativ simplist: munceşte, aduce bani şi aplică pedeapsa. Nu e minimalistă munca sau banii ci aportul în viaţa copiilor. Suntem tentaţi noi bărbaţii adesea să facem capitolele astea bine şi considerăm că cea mai mare parte deja e realizată de noi iar mamele au doar detaliile de pus la punct ceea ce nu este prea aproape de adevăr. Credem că dacă le oferim copiilor ce îşi doresc material ne-am făcut datoria, i-am câştigat.
Vedem mulţi taţi pe care nu îi interesează de copii lor, ştiu pe cineva care are trei copii dar nu stie care şi în ce clasă e, vin de la servici şi se consideră îndreptăţiţi să se odihnească, să meargă la fotbal, la pescuit să stea la TV şi nu acordă din acel timp pentru copiii lor decât foarte rar, dacă au fost cumva incidente. Dar în aceeaşi casă vedem mame epuizate şi stoarse de puteri care probabil au aşteptat cu nerăbdare să vină soţul acasă să îşi poată trage sufletul şi ele. (mai mult…)
