„N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Geneza 27:38
Abordez cu teamă şi această temă dar nu o pot ocoli. Noi bărbaţii trebuie să fim şi taţi şi din păcate în foarte multe cazuri bărbaţii au fost sau sunt doar cei care concep copii nu sunt şi taţii lor sau sunt într-un mod denaturat.
Nu ştiu dacă şi în alte ţări dar în România profilul tatălui e unul relativ simplist: munceşte, aduce bani şi aplică pedeapsa. Nu e minimalistă munca sau banii ci aportul în viaţa copiilor. Suntem tentaţi noi bărbaţii adesea să facem capitolele astea bine şi considerăm că cea mai mare parte deja e realizată de noi iar mamele au doar detaliile de pus la punct ceea ce nu este prea aproape de adevăr. Credem că dacă le oferim copiilor ce îşi doresc material ne-am făcut datoria, i-am câştigat.
Vedem mulţi taţi pe care nu îi interesează de copii lor, ştiu pe cineva care are trei copii dar nu stie care şi în ce clasă e, vin de la servici şi se consideră îndreptăţiţi să se odihnească, să meargă la fotbal, la pescuit să stea la TV şi nu acordă din acel timp pentru copiii lor decât foarte rar, dacă au fost cumva incidente. Dar în aceeaşi casă vedem mame epuizate şi stoarse de puteri care probabil au aşteptat cu nerăbdare să vină soţul acasă să îşi poată trage sufletul şi ele.
Dragii mei, una din cele mai mari responsabilităţi şi provocări a noastre a bărbaţilor este să fim taţi şi asta e o treabă extraordinar de grea, cel puţin pentru mine. Dacă privim responsabil ne dăm seama că noi – taţii şi soţiile noastre – mamele suntem cei care formăm caracterul copiilor noştri, le trasăm drumul pe care trebuie să meargă şi le dăm filosofia asupra vieţii. Rar se întâmplă ca după copilărie o persoană să scuture tot ce a învăţat de la părinţi şi să construiască o viaţă fără a ţine cont şi a privi în urmă. De regulă noi călătorim prin viaţă pe direcţia pe care ne-au trasat-o părinţii noştri fie că au trasat-o voluntar, calculat, fie că au trasat-o inconştient noi mergem pe drumul acela.
Ştiaţi că tatăl poate hotărâ prin comportamentul său cum îl vede copilul său pe Dumnezeu? Ştiaţi că dacă tatăl e abuziv copilul acela va avea aceeaşi imagine despre Dumnezeu? Ştiaţi că fetele când se căsătoresc vor avea un soţ ca tata? Chiar dacă tata e alcoolic şi nu doresc asta, psihologii au dovedit prin studii că acea tânără va fi foarte atrasă de un tânăr alcoolic sau care va deveni alcoolic. Ştiaţi că ce le spunem noi despre viaţă are o valoare foarte mare pentru ei? Ştiaţi că noi le suntem modele?
Sunt multe lucruri care trebuiesc ştiute şi pentru că nu sunt conştientizate facem greşeli. Uitaţi-vă la versetul citat când favoritismele între copii crează conflict în casă, uitaţi-vă la fii lui Eli care erau neascultători, la David care este urmărit de fiul său etc. E foarte uşor să greşim faţă de copiii noştri şi să la nenorocim viaţa. Ştiaţi că mulţi dintre oamenii anxioşi în viaţă, fără curaj şi temători sunt aşa pentru că tata şi mama i-au făcut aşa? Folosim adese cuvinte ca: Nu eşti bun de nimic. Eşti prost. Eşti cel mai neîndemânatic şi aceste cuvinte îl formează pe copilul nostru pentru viaţă. Va ajunge aşa cum îl programăm noi să ajungă. Şi aşa societatea de azi vrea să îi facă pe toţi la fel să îi uniformizeze să mai contribuim şi noi la eşecul vieţii lor?
Îmi place totuşi modelul lui Iov. Spune scriptura că: Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă. Iov 1:5 Un om care se gândea şi se implica în viaţa copiilor săi nu doar material ci şi spiritual, un om care ştia ce fac copii săi, care era la curent cu ce planuri au şi unde se află copii lui. E cumva contrar cu bărbaţii creştini de astăzi care când e duminică pun biblia sub braţ şi merg înainte la biserică că doar au de făcut lucrarea Domnului lăsând în urmă soţia şi copiii.
Mai am un exemplu pozitiv din Luca 11:4 „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei Sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîini” un om care era împreună cu copiii, îi ţinea lăngă el, îi ştia în siguranţă la dreapta şi la stânga lui. Unde sunt copiii mei? Dar ai tăi? Îi ai în siguranţă? Doamne ajută-ne!
Nu e deloc uşor să fii tată cum nici mamă nu va fi uşor dar e o datorie a noastră să creştem copii în teamă de Dumnezeu. Şi aşa diavolul va lupta să ii înşele dar dacă învăţăm pe copil calea dreaptă, spune Biblia că nu se va abate de la ea, numai că învăţarea asta ca să rămână tebuie să se facă prin exemplul personal nu prin cuvinte.
Haideţi să cercetăm să ne vedem locul nostru în creşterea, formarea şi educarea copiilor noştri, haideţi să le dăm un exemplu de viaţă, să le oferim prin mediul din casa noastră înceredera în Dumnezeu şi curajul de a aborda viaţa, să le arătăm prin prietenia noastră că le suntem prieteni de nădejde, să le arătăm prin relatia dintre noi şi soţie cum trebuie să se respecte şi să se iubească când vor fi căsătoriţi. Hai să le dăm binecuvântarea nu să le-o luăm. Haideţi să le fim taţi!
la oferim
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.