Știu că va fi o scriere dură asta de azi și că mulți vor fi supărați, dar totuși o voi scrie. O voi scrie pentru că aud prea des critici despre firme, biserici, țară și lume. Prea adesea ne trezim criticând, trăind în amărăciune și nemulțumire și sorbind otravă în fiecare zi. Otravă pentru noi, familiile noastre și copiii noștri. Nemulțumirea e una din cele mai paralizante dintre otrăvuri și va afecta generațiile viitoare. Astăzi despre biserica locală.
Trebuie să precizez clar că, nu mă refer în această scriere la Mireasa lui Hristos. Când folosesc termenul de biserică, scris cu litere mici, mă refer la organizații religioase internaționale, naționale sau locale, mă refer la locaşuri de cult. Cred că este greșită numirea unui locaș de cult „biserică”, întrucât această formulare aduce atingere termenului original. Veți spune că termenul e folosit de Pavel de atâtea ori, ca să facă referire la o organizație locală dar totuși, cred că e cel puțin forțat să folosim acest termen pentru organizații religioase de astăzi, întrucât am intra în conflicte serioase dacă am încerca să identificăm, care din aceste organizații or fi biserici și care nu. Care cult poate numi organizațiile locale biserici și care nu? Și cei care funcționează ca misiuni sau asociații sau doar cei recunoscuți de stat? Ce autoritate are statul să dea statutul de Biserică? Așa că, nu vreau să mergem în derivă. Voi considera că termenul de Biserică, nu aparţine niciunui locaș de închinare, ci Miresei lui Hristos, formată de toți cei răscumpărați de el de pe fața pământului. (mai mult…)