Știu că va fi o scriere dură asta de azi și că mulți vor fi supărați, dar totuși o voi scrie. O voi scrie pentru că aud prea des critici despre firme, biserici, țară și lume. Prea adesea ne trezim criticând, trăind în amărăciune și nemulțumire și sorbind otravă în fiecare zi. Otravă pentru noi, familiile noastre și copiii noștri. Nemulțumirea e una din cele mai paralizante dintre otrăvuri și va afecta generațiile viitoare. Astăzi despre biserica locală.
Trebuie să precizez clar că, nu mă refer în această scriere la Mireasa lui Hristos. Când folosesc termenul de biserică, scris cu litere mici, mă refer la organizații religioase internaționale, naționale sau locale, mă refer la locaşuri de cult. Cred că este greșită numirea unui locaș de cult „biserică”, întrucât această formulare aduce atingere termenului original. Veți spune că termenul e folosit de Pavel de atâtea ori, ca să facă referire la o organizație locală dar totuși, cred că e cel puțin forțat să folosim acest termen pentru organizații religioase de astăzi, întrucât am intra în conflicte serioase dacă am încerca să identificăm, care din aceste organizații or fi biserici și care nu. Care cult poate numi organizațiile locale biserici și care nu? Și cei care funcționează ca misiuni sau asociații sau doar cei recunoscuți de stat? Ce autoritate are statul să dea statutul de Biserică? Așa că, nu vreau să mergem în derivă. Voi considera că termenul de Biserică, nu aparţine niciunui locaș de închinare, ci Miresei lui Hristos, formată de toți cei răscumpărați de el de pe fața pământului.
Spuneam că facem parte din biserica în care merităm să fim. Oricât de nemulțumiți am fi de mersul lucrurilor, suntem exact unde merităm să fim. Am citit multe plângeri de la diferiți oameni referitor la situația bisericilor în ultimul an și de asemeni am și ascultat pe unii oameni tânguindu-se de situația bisericilor din care fac parte. Cele mai multe din descrieri par a fi reale, bisericile locale fiind monstruos de hidoase în unele cazuri. Multe din aceste organizații nu au nici cea mai mică asemănare cu Trupul lui Hristos, punând doar eticheta de „TRUP”, ca să se vadă ce este, pentru că altfel nu îți dai seama. Cu toate acestea, nu am oferit sfaturi nimănui în această privință decât ceea ce scriu astăzi. Nu „mă bag” în politicile religioase că nu îmi place. Totuși, fiecare este acolo unde merită să fie. Toți au fost surprinși să audă asta și s-au simțit loviți prin afirmația mea, la fel cum poți simți și tu acum.
Când faci parte dintr-o comunitate de oameni ai doar trei variante la dispoziție. Prima și cea mai fericită este să te implici în bunul mers al ei. Bisericile locale sunt comunități de oameni care merg împreună spre o țintă și au valori care îi unesc. Atâta vreme cât faci parte dintr-o astfel de comunitate, ai datoria să faci tot ce îți revine, plus încă puțin. Atenție, nu ai datoria să faci normele altora, decât atunci când acei oameni pică și pentru perioade scurte de timp. Nu te înhăma la 3 sau 10 slujbe, că ți se va face greață și vei pica extenuat pierzându-ţi cheful de slujire și puterea de muncă, uneori iremediabil. Chiar dacă sunt sectoare neacoperite lasă-le așa, se va îngriji Dumnezeu de treaba asta. Dacă slujim oamenii cu convingerea că facem partea noastră plus încă ceva este cea mai fericită situație.
O altă variantă este a celor care nu fac nimic. S-au urcat în trenul acela pentru că cineva îl trage, pentru că merge în direcția spre care merg și ei, pentru că e confortabil și în unele cazuri pentru că au plătit biletul sau abonamentul. Acest gen de oameni consideră că nu au de făcut nimic, pentru că de aia au plătit. Ei mai degrabă privesc pe geam afară, iar dacă e noapte și totuși trebuie să se uite în interior văd toate imperfecțiunile și se consideră păgubiți că au „plătit atât de mult” pentru condiții așa jalnice.
A treia variantă este cea a celor care nu știu ce caută acolo. Pentru ei ar fi mai bine să coboare. Apartenența de o biserică nu duce pe nimeni în cer. Unii vor spune că e mai bine așa, că mai au șansa să audă de Dumnezeu. Nu le dau dreptate, nu doar la biserică vorbește Dumnezeu. De fapt, cele mai convingătoare vorbiri ale lui Dumnezeu nu la biserică s-au auzit. Cele mai autentice convertiri s-au petrecut în afara bisericii.
Ei bine, în acest scenariu, cu aceste categorii de oameni te afli undeva și tu. Poate ești bulversat, obosit, dezamăgit, extenuat. Poate ai fost nedreptățit, poate ești frustrat și nu înțelegi ce cauți acolo. Vezi fel și fel de oameni și ai parte de tot felul de incidente pe care nu le poți pune în categoria „asta mi-e crucea”. Poate ești tentat să critici biserica locală și ești nemulțumit de ea. Vreau să îți spun că ai doar două variante. Să rămâi sau să pleci. Dacă ai convingerea că locul în care ești e pentru tine, atunci stai dar nu critica, ci construiește. Dacă ai convingerea că acel loc nu e pentru tine pentru că…. o mie de motive…, atunci pleacă. E mai sănătos să pleci, decât să te otrăvești zi de zi. Dacă stai, atunci ai fix ceea ce meriți să ai, nu ești în stare de mai mult cu toată critica ta, meriți să stai acolo.
Nu. Nu e deloc un îndemn la „a părăsi biserica cum au unii obiceiul” ci este un îndemn la trezire. Cea mai rea variantă posibilă pentru tine este să stai într-o biserică pe care o critici. Te otrăvești, devii acru și acid, îți otrăvești și copii și vor fugi de acest cadru când vor trebui să aleagă. Tedd Tripp spunea că: „Locul fundamental in care gândirea copiilor voştri se înrădăcinează in Scriptura nu este Biserica, ci familia”. Cine să stea într-un loc despre care toată viața au auzit critici?
Poate e dur ceea ce scriu, dar e mult mai sănătos să pleci decât să stai așa. Ori te duci spre implicare hotărâtă și dedicată ori cobori la prima. E total nesănătos, păgubos, ilogic și chiar păcătos să stai într-un mediu toxic. Dacă alegi să rămâi în starea aceea e doar pentru că atâta meriți, nu poți și nu vrei altceva. Trebuie să alegi repede în ce direcție mergi. Ori „tragi la căruță, ori cobori din car”. Nu uita, biserica „ta” e așa și din cauza ta. Avem datoria să trăim determinați și hotărâți. „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.”
Continuarea mâine dacă nu m-or trăsni unii între timp… comentariile civilizate si pertinente sunt binevenite.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Să pleci şi să te duci unde sau la cine, dacă oferta este limitată şi nesatisfăcătoare? Eu i-am spus pastorului că dacă în localitatea mea ar exista toate cele 40.000 de denominaţiuni creştine, mi-aş găsi şi eu una cu care să mă potrivesc. De fapt am găsit deja una, dar nu e denominaţiune, ci misiune, cu strângeri şi program ca o biserică, printre altele. Se numeşte Emmaus Ministries (http://contracurentului.com/emmaus-ministries-misiune-pentru-barbatii-implicati-in-prostitutia-homosexuala/) şi se află în Chicago. Dar eu n-o să merg niciodată în Chicago.
Ma gandesc ca nu ati precizat nimic despre cei care sunt platiti de aceste biserici locale si care … nu pot sa plece altundeva (chiar daca ar vrea) pentru ca … altceva nu stiu ce sa faca.
De ce se arunca intotdeauna esecul sau problemele pe seama „multimii”. De ce autoritatile niciodata nu stiu sa-si preia esecurile si sa-si ia in serios atributiile ce li se cuvin?
Cele mai multe acuze atat in NT cat si in VT, Domnul le-a avut fata de conducatorii poporului si nu fata de multimea care nu stia si uneori nu era invatata corect.
La titlul articolului as vrea sa precizez ca este valabil si in cazul pastorilor. „Esti in biserica in care meriti sa fii” sau … „Slujesti (daca cu adevarat se face) biserica pe care o meriti”.
Da, titlul postării se referă și la păstori. Și ei, sau în primul rând ei sunt membri.