La buni ani ţară faină

Chiar ieri, meditam la câte critici şi reproşuri aud zilnic referitoare la România. Meditam la, cât este de cârtită ţara asta şi la cât este de abandonată. La cât de mult se vrea de la ea şi la cât de puţin i se dă. Este ciudat cât de des vorbim negativ despre ţara asta şi cât de puţin o vorbim de bine, aşa că azi mă apuc să zic de bine despre ţara asta mult binecuvântată de Dumnezeu.

Să nu credeţi că doar azi fac asta. Sunt un om care în permanenţă gândesc bine despre România, deşi mai sunt şi excepţii uneori. Gândesc de bine, pentru că îmi dau seama cât de binecuvântaţi suntem. Îmi dau seama cât de mult „toarnă” Dumnezeu în România. De fapt, cred că Dumnezeu ştie de ce ne-a aşezat aici, ştie că eu şi tu, putem forma un popor potrivit pentru acest teritoriu. Dumnezeu ştie că cei mai potriviţi oameni pentru zona asta suntem noi. Da, Românii au hibe multe, ne sunt multe aspecte negative imputabile, dar până la urmă, pe noi ne-a considerat Dumnezeu cei mai vrednici pentru bucata asta de pământ. Sper să ne intre bine la cap şi să acţionăm în consecinţă, cât ne va fi vremea pe aici pe pământul acesta.

Vorbirea de rău despre România, este unul din păcatele naţionale, dar trebuie să ne putem pocăi de el. Meditam la ce ar fi oare dacă pentru fiecare vorbă rea despre ţara asta, am înălţa şi o rugăciune pentru ea? Ce ar fi dacă, în loc de critici, am alege să rostim binecuvântări. Ce ar fi dacă noi, cei care pretindem că Îl iubim pe Dumnezeu, am alege ca zilnic să binecuvântăm ţara.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Ce fel de oameni ar trebui să fim noi

S-a vorbit ieri foarte mult, în multe biserici despre o zi a României, despre ziua care ar trebui să fie sărbătoare naţională şi mai ales s-au făcut multe rugăciuni, s-au cântat multe cântări cu tema aceasta, s-au spus multe poezii. Mulţi din cei care au făcut asta ar avea dificultăţi în a-şi aminti a doua strofă a imnului naţional, dar cred că dragostea de ţară se limitează la un „program artistic în biserică”. Da rugăciunile unora erau parcă de pe carte, făcute bine, cu tot ce trebuie, doctrinar corecte cu multă evlavie însă meditam la situaţia asta şi mă întrebam  ca Petru: Ştiind toate aceste lucruri (necredinţa, hoţia, minciuna, înşelare, trădarea, lipsa respectului, avorturile, curviile, nesimţirea, ura) în viaţa poporului român: Ce fel de oameni ar trebui să fim noi?

Oare ajunge rugăciunea? Oare e destulă cântarea sau predicarea despre România? Oare e bună nemulţumirea şi critica faţă de clasa politică a ţării? Ce fel de oameni ar trebui să fim noi ştiind că toate aceste lucruri s-au stricat şi au să se mai strice? Putem să pretindem oare că ne pasă de poporul acesta amărât dacă stăm în confortul nostru acasă sau la biserică şi spunem rugăciuni? Oare nu e nevoie de ceva în plus?

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.