O nouă etapă

Unul din domeniile în care activez şi care mă preocupă foarte mult este consilierea creştină. Probabil acest lucru nu este tocmai străin celor care citiţi acest blog. Activând în acest domeniu am luat inevitabil contact cu Asociaţia Consilierilor Creştini din România în urmă cu câţiva ani buni şi am avut o colaborare frumoasă şi profitabilă. Întotdeauna am susţinut şi am intenţia să susţin şi în continuare consilierea creştină.

Colaborarea între mine si ACCR a evoluat mult iar în 2011 am fost propus şi ales ca preşedinte al acestei asociaţii, funcţie care m-a onorat şi m-a provocat şi mai mult să susţin consilierea creştină din România şi mai ales formarea de oameni care să facă consiliere la un nivel avansat. Anii în care am ocupat această funcţie mi-au fost foarte încărcaţi de dorinţa de a face cât mai bine faţă provocărilor unei asemenea misiuni.

Mă bucur pentru fiecare reuşită să pentru fiecare pas înainte în acest demers al promovării consilierii creştine si al formării de consilieri şi mulţumesc tuturor membrilor implicaţi în acest proiect. Apreciez disponibilitatea si implicarea tuturor membrilor şi mai ales evidenţiez implicarea extraordinară a instructorilor activi în predarea consilierii în mod profesionist.

În urma analizei pe care mi-am făcut-o la finalul lui 2013, de care am amintit în postarea „Anul renunţărilor” unul din proiectele la care am fost nevoit să renunţ a fost si ACCR aşa că am anunţat colegii de dorinţa mea de a fi degrevat de sarcini la următoarea adunare generală a asociaţiei. Această adunare generală a avut loc pe 11-12 aprilie iar dorinţa mea a fost luată în calcul de colegii mei după o perioadă de insistenţe. În acest fel din 11 aprilie 2014 nu mai conduc activitatea ACCR şi mă bucur de felul profesionist în care colegii mei au lucrat pentru a alege un nou preşedinte în persoana doamnei Ştefania Botez din Iaşi, care de altfel este unul din primii oameni care au stat la baza înfiinţării asociaţiei şi care a susţinut asociaţia şi s-a implicat mult in promovare şi predare şi pe care o voi susţine în ceea ce voi putea.

Doresc şi mă rog ca această asociaţie să fie eficientă în scopurile sale declarate şi mai ales să poată prin contribuţia sa să aducă în continuare speranţă şi vindecare oamenilor. Nu este o despărţire definitivă ci o schimbare a gradului de implicare. Am rămas alături de echipa ACCR şi spre ca activitatea mea să le fie de folos. Nu a fost nici ceartă, nici o despărţire cu probleme (ca să se liniştească unii) ci una perfect corectă, profesionistă şi realizată cu respect şi minime pagube.