Sari la conținut

Părinți și copii

Îmi dau copilul la cea mai bună școală

Când eram la școala primară, nu erau în sat „variante” ca părinții să aibă de unde alege. Era o singură școală și asta îi criza pe mulți părinți. În fine, ulterior, când trebuia „să mergem mai departe” adică la oraș, deja aveai de unde alege. Era bătălie pe întrebarea „tu la ce liceu îl dai pe al tău?” Fiecare părinte căuta „cea mai bună școală” posibilă și voia ca fiul sau fiica sa să fie învățat/ă carte cum trebuie. Ultimul care avea ceva de spus în alegerea școlii de urmat era copilul. Ei, părinții, voiau tot ce e mai bine pentru noi întrând într-o concurență nebună pe tema asta. La sat se știa, cine și ce va ajunge și peste câți ani și era deja „mâncărime” pe posturile disponibile cu mulți ani înainte de a ajunge odorul doctor, inginer, contabil sau mai știu eu ce.Citește mai mult »Îmi dau copilul la cea mai bună școală

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Părinții necalificați!

E ciudat, foarte ciudat pentru mine cum părinții în zilele noastre sunt considerați cei mai necalificați în materie de educare, formare, creștere a copiilor. Ei sunt considerați cel mai periculos mediu. Citesc consternat pe internet comentarii și articole așa-zis științifice și constat că:

Protecția copilului știe mai bine decât părinții. E clar, doar de asta s-a înființat. Se crede că „by default” protecția copilului va duce spre fericire orice copil de care se ocupă. În realitate eșecurile sunt colosale. În afară de protecția de abuz fizic, în cele mai multe cazuri nici asta concretizata, nu poate oferi protecție, nu pentru că nune în stare ci pentru că nicăieri nu e un mediu mai bun pentru copil decât în familia în care s-a născut. Nu se vorbește de abuzul emoțional al ruperii de frați surori, părinți, familia lărgită. Se vorbește doar de afurisita aia de palmă, pe care unii neinspirați o scapă unui copil. Dar palma se consideră a fi traumatizantă „pe viață” în timp ce ruperea de familie e considerată traumă minoră. Dar cine să conteste că tu „protecția copilului” cu numele pompos și nedrept pe care ți l-ai luat, ești calificat să faci asta. Îi protejezi de îi distrugi.Citește mai mult »Părinții necalificați!

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Respectul – ingredientul minune

Când vorbim de relația copii – părinți, la capitolul respect, prima dată ne vine în minte pasajul biblic: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” -este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință- „ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pământ.” Este un pasaj al Scripturii pe care cei mai mulți copii îl aud înainte de Tatăl Nostru sau alte pasaje.

Dacă ar fi să ne concentrăm mai mult asupra adolescenței și tinereții timpurii a copilului, probabil e unul din pasajele repetate cel mai des la urechile lor. Eu sunt de principiu că „repetiția e mama învățăturii” dar în unele cazuri, folosirea textelor Biblice e abuzivă și produce doar mânie nu efecte constructive. Cinstea este adesea invocată și impusă abuziv, nu este câștigată prin muncă. Prea adesea părinții cred că pot impune copiilor lor, doar prin repetarea unor pasaje ale Scripturii, diferite schimbări care trebuie făcute. Nu ar fi rău, dar dacă eu însumi nu sunt schimbat de Scriptură, copiii mai vor avea o mare greață când voi încerca să îi schimb pe ei cu Biblia.Citește mai mult »Respectul – ingredientul minune

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Adolescentul și iubirile sale – III

Bineînțeles că nu există o abordare standard a discuției cu adolescentul pe tema „primei iubiri”. Fiecare din adolescenți e diferit, fiecare din părinți e diferit și fiecare situație e diferită. Totuși, discuția se impune și principiile confruntării trebuie aplicate. Dacă încă nu ai aflat despre principiile confruntării e timpul, deși e târziu, să le studiezi. Vei avea nevoie de ele. Fiica ta sau fiul tău îți vor testa capacitățile la maxim.

Nu am cum cuprinde într-o postare pe blog toate principiile confruntării și toate etapele acesteia, deși intenționez să abordez pe viitor și această temă, dar câteva principii esențiale în acest context voi enunța. Ele nu sunt invenția mea, ci munca mai multor oameni de-a lungul timpului eu doar le voi menționa.Citește mai mult »Adolescentul și iubirile sale – III

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Adolescentul și iubirile sale – II

Scriam ieri că iubirile adolescentine sunt unicat și sunt extrem de importante pentru viața de adult. Unele, cele mai multe, nu se vor uita toată viața și vor influența toate relațiile ulterioare, conștient sau inconștient. Unii, datorită eșecurilor în aceste iubiri, nu mai apucă „restul vieții”. Așa că recomand abordarea de către părinți a acestui capitol, cu maximă seriozitate și nicidecum din postura că acel adolescent e oricum un „mucos” care trebuie trezit cu o ceartă zdravănă sau cu „câteva palme”.

Din start vă declar că nu sunt deloc adeptul teoriei moderne „lăsați copiii să facă ce vor”, cred că la vârsta copilăriei părinții au și gândirea necesară, și formarea necesară dar și autoritatea necesară pentru a ghida, călăuzi copilul. Ceea ce fac azi autoritățile moderne, este un abuz grosolan, e răpire de persoane, când se confiscă copiii de la părinți. Cred că ar fi mult mai înțelept să se investească în educarea părinților care sunt neglijenți cu copiii sau care sunt violenți. În fine, aste  e o altă temă. Revenind la tema noastră, noi ca părinți avem nu doar înțelepciunea necesară dar avem și obligația de a îi călăuzi prin viață, uneori, de cele mai multe ori, împotriva voinței lor. Nu-i așa că voința unui copil mic care a luat cuțitul în mână este să se joace cu el? Da, dar noi, vom acționa împotriva acelei voințe, care vine din necunoaștere și cu maximă înțelepciune îl vom determina să ne dea acel obiect periculos pentru el atunci.Citește mai mult »Adolescentul și iubirile sale – II

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Adolescentul si iubirile sale

Adolescentul și iubirile sale – I

Probabil e una din cele mai des auzite probleme la consilierea cu părinții. Fata sau băiatul au intrat în relații considerate nepotrivite de către părinți. Aceasta e o situație generatoare de mari conflicte, multe lacrimi, ceartă, rugăciune, oftat, reproșuri, uneori și violență și un întreg amalgam destul de ciudat pentru a putea fi numit „o viață împlinită”.

Voi încerca să scriu câteva cuvinte astăzi, cu multe temeri în suflet, întrucât sunt departe de a fi trecut personal pe acolo chiar dacă am vorbit probabil cu sute de oameni pe tema asta. Mai mult, unul din fii mei bate la poarta adolescenței și cu siguranță pot avea parte de situații despre care am auzit doar la alții. Ca și tine care citești, m-am străduit să dau o educație aleasă copiilor mei, dar alegerile lor mă pot lua prin surprindere și mă pot întrista. Totuși, nu consider aceste situații o piedică de netrecut. Dacă așteptăm perfecțiunea, să ajungem la perfecțiune în ceea ce privește „meseria de părinte” nu se va mai scrie nimic niciodată.Citește mai mult »Adolescentul și iubirile sale – I

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Părinți și copii… sau invers – I

Am ales să scriu ocazional articole pe această temă, cu mare „strângere de inimă”, datorită dificultății cazurilor și a sensibilității subiectului. Multe persoane se pot simți acuzate sau atinse insensibil de aceste scrieri, dar pe de altă parte, există și riscul ca unele drame să se repete datorită necunoștinței și mai ales a lipsei timpului investit în relația copil-părinte.

Tema aceasta, e destul de puțin abordată în mediul neoprotestant, cu toate tonele de predici existente, și nici faptul că scriu eu, nu ar putea însemna ceva semnificativ, ar însemna poate ceva de genul unei picături în oceanul de apă. Oamenii se tem din ce în ce mai mult să scrie sau să vorbească pe această temă, sau dacă o fac, o abordează strict doctrinar și superficial, lucruri de care nu suntem străini deloc. Teama de a aborda astfel de teme, resimțită și de mine, se datorează în principal din cauză că „nu știi ce vor deveni copii tăi când cresc”, adică nu poți să o faci pe cocoșul, dacă nu ai copiii mari deja, e una din barierele folosite de cele mai multe ori degeaba întrucât trag nădejde că nimeni nu își permite să vorbească despre „meseria de părinte” ca să se laude sau să se „dea mare”. A doua cauză a neabordării acestei teme este imensitatea subiectului și milioanele de situații diferite.Citește mai mult »Părinți și copii… sau invers – I

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.