Ieri menționam că mesajul Mântuitorului, vestea Sa despre odihnă, a fost spusă nu unor oameni fără Dumnezeu, nu unor atei sau rebeli ci unor oameni credincioși, unor oameni religioși. Religia în cele mai multe situații pune o povară grea pe umerii oamenilor, aparent din dorința de a îi ajuta să trăiască plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Liderii religioși adesea fac greșeala de a se substitui Duhului Sfânt și chiar lui Dumnezeu impunând reguli suplimentare sau inventate, care cred ei că ar trebui stabilite. Nu au convingerea deplină că Dumnezeu are putere ca prin Duhul Sfânt să acționeze în mintea oamenilor așa că încearcă, conștient sau inconștient să pună pe umerii lor un jug al vinovăției care îi va ține mereu în dependență față de structurile religioase. Dependență care e dusă la extreme severe ajungându-se ca schimbarea religiei să fie considerată păcatul cel mai mare posibil. Celelalte două metode de înrobire, în continuarea celor de ieri sunt:
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
