Am discutat până acum despre aşteptări de la partenerul de viaţă la modul general şi despre aşteptări generate de modelul parental. Fie că sunt aşteptări datorită unui model bun fie că sunt pe un model nedorit, modelul parental ne generează unele din aşteptările de la partenerul de viaţă. Astăzi mergem un pas mai departe şi vorbim de aşteptările formate în adolescenţă şi tinereţe.
Dacă facem o analiză cât mai aproape de realitate vom observa că aceste aşteptări sunt de fapt energie care ne împing să aşteptăm şi să dorim momentul căsătoriei. Că unele sunt realiste iar altele irealiste este un alt aspect, dar aşteptările cu privire la partener sunt forţa care „ne aruncă” în relaţii şi ne „forţează” să luăm decizia căsătoririi. Este adevărat că mai sunt şi sfinţi şi sfinte care pun altfel problema căsătoririi dar nu mă simt făcând parte dintre aceia. Recunosc că am avut aşteptări multe de la căsătorie iar acum… am şi mai multe. 🙂
După ce trecem prin perioada în care îl vrem de soţ pe tata sau de soţie pe mama, încet, încet intrăm în adolescenţă şi apoi în tinereţe. Hmmm, am zis încet, încet, dar cred că nu se mai potriveşte. Eu am intrat aşa, acum se pare că intrarea asta este tare furtunoasă. În fine, intrăm unii mai lent alţii mai repede în perioada cu mari turbulenţe cauzate de creştere. Ne dezvoltăm fizic, psihic şi emoţional iar unii şi spiritual. Dar în contextul în care discutăm noi aspectul major e dezvoltarea. Ei bine în perioada asta se declanşează adevărate furtuni hormonale. Apar mari contradicţii în interiorul omului şi schimbările sunt majore. Drept urmare se schimbă pe percepţia băieţilor asupra fetelor şi invers. Până atunci se jucau fete cu fete şi băieţi cu băieţi. Acum băieţii uită de băieţi şi ar vrea dacă se poate să stea mult în preajma fetelor. Iar fetele îşi caută de lucru în zona masculină a taberei.