Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine că omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”… Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Geneza 2:18… 24
Poate uneori pare așa de firesc și natural să se căsătorească doi oameni încât o fac și cei care nu sunt credincioşi, şi ateii şi oamenii care nu au respect faţă de Dumnezeu. Pare așa de natural și normal să te căsătorești încât foarte puţini se mai gândesc că este inițiativa lui Dumnezeu căsătoria. Poate celor mai religioşi li se mai aminteşte la biserică la cununia religioasă (dacă sunt atenți) dar cei mai mulţi nu realizează că asta e scris în noi de Dumnezeu.
De multe ori aud băieți sau fete care îmi spun: Cred că e timpul să mă însor/mărit și să mă așez și eu la casa mea. E ceva scris undeva că la un moment dat omul trebuie să găsească partea care să îl completeze, simte asta în adâncul sufletului de cele mai multe ori înainte de a cunoaşte acea parte a sa.