Am scris aici şi aici despre oamenii care simt că nu mai pot şi despre cum, de cele mai multe ori, mintea ne înşeală şi de fapt, mai putem dar nu avem voinţa sau antrenamentul să mergem mai departe. Este bine să fim conştienţi de modul de lucru al minţii noastre ca să „profităm” la maxim de „putinţele” noastre. Dragilor, multe lucruri încă putem să le facem, deşi avem senzaţia că nu. Atâta vreme cât viaţa nu s-a sfârşit, încă putem face lucruri frumoase, putem lega relaţii bune, putem evolua, progresa, putem renunţa la vicii şi păcate. Câtă vreme încă respirăm tot mai putem face ceva.
Totuşi, unele faze ale vieţii sunt într-adevăr extraordinar de grele. Limitele ne sunt forţate şi deşi spuneam că putem, totuşi efortul este foarte mare. A putea nu e uşor. De multe ori „a putea” implică multă neplăcere, durere şi sau efort de aceea trebuie să ne gândim dinainte ce vom face în asemenea situaţii. Poate nu v-aţi testat încă limitele dar cu siguranţă se vor ivi şi astfel de situaţii. Există totuşi chiar acum şi oameni care au parte de provocarea neputinţei, există chiar acum oameni care spun „nu mai pot”, există oameni pentru care fiecare „am reuşit” înseamnă efort, durere şi neplăcere şi pentru acei oameni vreau să scriu aceste rânduri pentru că cunosc ce înseamnă să lucrezi la limite aproape zilnic.