Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică? Iacov 2:20
De multă vreme am draftul acestei meditări prin ciornele mele dar astăzi i-a venit vremea. Aseară, dar nu numai, am „fugit” iar cu gândul la aspectul acesta al implicării creştinilor în social. E un subiect care îmi poate „ridica în cap” biserici întregi dar în acelaşi timp e o realitate la care noi avem mult de lucrat pentru a ne împlini menirea. Cei care mă cunosc ştiu că pledez adesea pentru implicarea celor din biserici în societatea în care trăim şi fac lucrul acesta chiar dacă am primit multe dezaprobări.
Des mi se spun expresii de genul: Să vedem de oile noastre mai întâi. Sau: Ăsta să fie singurul nostru păcat. Sau: Oamenii sunt din cale afară de răi. Sau: E vremea să ne strângem în case sub adăpostul sângelui. Sau: Să nu avem de a face nicidecum cu ei. Ba mai mult se folosesc şi versete cum sunt: …Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui…. etc. Ei bine ştiu că trebuie să fim în regulă, ştiu că trebuie să avem o relaţie bună cu Dumnezeu pentru a „ieşi” dar dacă nu le avem, dacă relaţia noastră cu Dumnezeu nu e ok să nu folosim asta ca scuză pentru neimplicare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.