Nu trebuie să fii neapărat un slab al credinţei ca să te lovească descurajarea. Nu trebuie să fii adormit pe cale ca să te trezeşti descurajat. Descurajarea nu loveşte doar în cei necredincioşi ci dimpotrivă şi în cei credincioşi. Descurajarea e eficientă deopotrivă pentru toate categoriile de creştini.
Ca să fii descurajat trebuie ca mai întâi să ai curaj, să lucrezi, să ai energie, să ai motivaţie. Sunt descurajaţi cei care aveau de gând să facă ceva, cei care îşi propuseseră scopuri, care aveau viziune nu cei care stau inerţi. Aşadar descurajarea afectează în mod deosebit oameni ai acţiunii, ai lucrării nu pe cei care de regulă sunt spectatori. Aş îndrăzni să spun că descurajarea e un microb exclusiv al celor puternici.
Aseară, pe 3 martie, discutam pe Radio Samariteanul despre descurajare şi am identificat câţiva factori declanşatori de descurajare. Vreau să îi enumăr şi aici pentru a pune în gardă pe cât mai multe persoane, să ştie la ce să se aştepte. Nu sunt într-o ordine calculată ci sunt doar enumerate.