Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Romani 14:13
În dimineața asta am urmărit firul unei discuții pe marginea unui articol dintr-un ziar în care un om era judecat de autorul articolului și de comentatori. Era vorba despre un fost profesor al meu și despre soția acestuia. Asta m-a făcut să meditez la …. greșelile altora.
Viața pe care o trăim pe pământul acesta e scurtă și guvernată de legea păcatului și a greși este natural, a fi rău e normalul, a păcătui e parte din noi. Fiecare din noi avem luptele noastre interioare, dorințele noastre și ascunzișurile noastre. Fiecare suntem răi în stilul nostru, unii mai răi decât ceilalți, unii mai egoiști decât ceilalți dar când e vorba de a ne vedea greșelile, ale noastre ne par așa de nevinovate în comparație cu ale semenilor noștri încât ne credem abilitați să emitem condamnări sau propuneri de pedeapsă.