Terenul acesta al imaginii de sine, stimei de sine, părerii despre sine, este unul evitat în discuţii sau dacă se apucă careva de predicat sau spus ceva de regulă o face în termeni negativi. Am scris în prima meditare despre modul în care oamenii condamnă o părere „prea înaltă” despre sine orice om care ara altceva de spus despre sine decât „minus”, dar am văzut şi că „o părere proastă despre sine” e tot la fel de rea, dacă nu mai rea decât extrema cealaltă. Totuşi, cum putem avea o părere bună, în sensul de „echilibrată” despre noi?
Iată câteva aspecte importante când vrem să vorbim de o bună imagine de sine:
Sunt creaţia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu face lucruri imperfecte, incorecte, defecte. Sunt aşa cum m-a creat El şi am încredinţarea că tot ceea ce face El este desăvârşit. David ajunge să izbucnească în laudă la adresa lui Dumnezeu când realizezi lucrul acesta: „Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”. E foarte important să conştientizez că nu sunt la voia întâmplării, nu sunt abandonat, nu sunt al nimănui eu sunt al Lui, sunt opera lui Dumnezeu.