Duminică, la auzirea psalmului 32, mi-am scos rapid pixul și am trecut această idee la lista de meditări. Versetul de start sună așa: „nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală, cu care îi legi ca să nu se apropie de tine.” E fascinant îndemnul, mai ales pentru mine care i-am imputat de multe ori lui Dumnezeu, că nu mă oprește să nu mai pot păcătui deloc. Într-un fel, îi ceream să mă trateze ca pe un măgar prost, care nu știe decât de bici și frâie.
În momentul în care Agar era însărcinată și fugară, Dumnezeu o întoarce la stăpâna sa și îi spune ceva despre neamul care va ieși din copilul zămislit în ea, din unirea cu Avraam. Va fi ca un „măgar sălbatec printre oameni”. Nu am studiat în profunzime să văd ce semnificație are măgarul în Biblie, dar e clar că nu e agreat de Dumnezeu să fim măgari în comportament.