Zilele acestea. evenimentele din ţară, m-au făcut să-mi întăresc adversitatea faţă de trusturile mediatice şi de ce nu faţă de uitatul la TV. Evenimentele din ultima vreme mi-au confirmat, dacă mai era nevoie, că televiziunea nu este deloc mijloc de informare ci de formare şi de cele mai multe ori formează prin dezinformare sau prin prezentarea minciunii ca adevăr.
De altfel televiziunile sunt deţinute de oameni măcar dubioşi, unii dintre ei foşti „tari” în sistemul comunist, alţii „contestabili” în multe privinţe. Dacă privim în România. trusturile de presă nu sunt multe dar au multe posturi, adică omul crede că mută pe un alt post dar tot la ei ajunge.
Ceea ce s-a întâmplat acum cu protestele privitoare la Roşia Montană şi cu cele privitoare la câinii maidanezi, mi-a confirmat încă odată, ducă mai era nevoie, că suntem „la mâna lor” a celor care fac sistemul. Nicăieri nu putem merge fără ei. Aparent nişte oameni s-au întâlnit să protesteze faţă de Roşia Montană, ceea ce e lăudabil, oamenii aceia au crezut în reuşita lor şi de aceea au venit. Printre ei însă nişte ONG-uri lucrau să îi mobilizeze, să îi îndemne şi de ce nu, dacă e cu noi e de bine. Doar că aceste ONG-uri ghici, erau sponsorizate de aceiaşi oameni care deţin firma ce vrea să facă minerit la Roşia Montană. Cu alte cuvinte tot ce mişcă e ştiut şi influenţat de ei.