Tu când vorbești despre angajații tăi cam ce spui? Ai cuvinte de apreciere, de mulțumire, îți produc bucurie când te gândești la ei, îi simți ca pe o echipă? Dacă e așa, felicitări. Ești un șef grozav, cu angajați grozavi. Îmi e teamă însă că nu e tocmai așa. Marea majoritatea a „șefilor” români, inclusiv a „şefilor” creștini, pocăiți mai exact, nu sunt mulțumiți de angajații lor, nu investesc în relația cu aceștia, nici în formarea lor ca oameni și ca profesioniști. Tu în ce categorie te afli?
Citește te rog rândurile următoare. Nu le scriu ușor pentru că am fost și eu angajat și s-ar putea crede că scriu din cauza unor resentimente. Nu e așa. Am depăşit orice astfel de fază și voi refuza să fac pe alții, fie ei și șefi, responsabili pentru situația mea sau pentru eșecurile mele. Scriu aceste rânduri pentru că văd și știu cât de mult poate fi îmbunătățită relația patron-angajat. Vreau, îmi doresc mult ca patronii credincioși să se diferențieze net față de cei necredincioși și în aceeași măsură îmi doresc, angajați credincioși care să se diferențieze clar de cei necredincioși.