Scriu aceste rânduri pentru cei care vor accepta să recunoască, așa cum eu am fost nevoit să admit, că au procedat sau procedează greșit în privința postului. Scenariul următor poate vă este cunoscut: ”Azi postesc, nu mănânc de dimineață nimic, renunț până și la cafeaua preferată ba chiar nici apă nu beau. Am pus o zi deoparte pentru Domnul. Voi mânca doar la 4 când ajung acasă și închei ziua de post.” Eu recunosc că am ținut multe astfel de zile de post și la fel recunosc că nu am văzut mari progrese în urma lor.
Un lucru interesant e că, în astfel de zile, soția sau soțul te enervează cumplit, copiii sunt neascultători, șeful are pretenții aiurite, oamenii din trafic sunt de-a dreptul nesimțiți, colegii de muncă numai despre sex vorbesc și mai uiți ceva acasă de trebuie să te întorci. Concluzia infantilă pe care o tragem este că, cel rău se opune postului nostru. Păi normal, se opune, dar noi care pricepem, de ce nu îi dejucăm planurile?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.