Intuiesc deja că unora nu le pică bine ceea ce scriu astăzi, dar precizez de la început că nu scriu acuzativ, nu vreau să pretind nici că deţin singurul punct de vedere corect. Vreau doar să trag un semnal de alarmă important pentru cei care vor să ducă o viaţă cât mai sănătoasă mental şi implicit şi la celelalte capitole.
În primul rând ţin să afirm că nu văd televizorul ca pe ceva diabolic, rău în sine, nici nu văd „drăcuşori la fiecare buton de pe telecomandă” cum spunea cineva. Văd televizorul ca pe o piesă electronică de mare fineţe, de tot mai mare fineţe, care era cât pe ce să reprezinte un pas spre evoluţie dar nu a fost să fie. De altfel televizorul este un instrument , dispozitiv sau cum vreţi să îl numim, care ne poate îmbunătăţi calitatea vieţii în anumite situaţii.
Apoi vreau să specific că, văd televizorul ca pe unul din cele mai mare pericole când discutăm de războiul asupra minţii umane. Îl văd aşa pentru că este folosit incorect, iraţional, fără ca măcar majoritatea oamenilor să bănuiască că de acolo le poate veni nenorocirea. Pentru cei care vor să afle în detaliu ce pericole se ascund in spatele televiziunii le recomand cu încredere cartea doctorului Virgiliu Gheorghe – Efectele televiziunii asupra mintii umane care se găseşte uşor de cumpărat la o căutare pe internet. O carte scrisă foarte bine de un om temător de Dumnezeu, fără extremisme religioase ci echilibrat şi ştiinţific.