Un capitol delicat din tema respingerii, o constituie aşa numita „orientare sexuală”. Multe din cazurile de homosexualitate consiliate, îndrăznesc să spun că aproape toate, au avut în comun şi respingerea resimţită de acei bărbaţi sau acele femei care se declarau homosexuali. Fiecare din ei pot identifica, cu uşurinţă de cele mai multe ori, respingerea de care au avut parte în viaţă, mai ales în perioada copilăriei.
Ei, homosexualii, au parte de două categorii de respingeri evidente. Una din ele e o respingere declanşatoare (aşa o numesc eu), e acea respingere care declanşează gândurile că ar putea fi altfel decât oamenii obişnuiţi, că ar putea fi homosexuali şi cealaltă e respingerea însoţitoare, care este resimţită în permanenţă de oamenii care aleg să fie homosexuali. Le voi aborda pe rând pentru că necesită explicaţii.
Respingerea declanşatoare. Este un moment sau o înşiruire de momente, în care copilul simte neacceptarea şi respingerea celor care ar trebui să îl iubească. De regulă a părinţilor, fraţilor şi/sau rudeniilor apropiate. Nu vreau să spun prin asta că este singura cauză a homosexualităţii, ci doar că este un „numitor comun”. Să exemplific:
