Una din marile mele frământări din ultima vreme este referitoare la posibilitatea ca omul să fie păcălit că are Duhul Sfânt, dar de fapt să aibă un alt duh. Scriptura ne avertizează asupra acestei posibilități prin scrisoarea apostolului Pavel către cei din Cornit ”Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.”
De ce sunt frământat și de ce iau în considerare aspectul acesta?
În ultima vreme, am avut discuții cu unii oameni pe tema deținerii sau nu a Duhului Sfânt. Aceste discuții m-au forțat să meditez mai mul asupra acestui aspect și să mă verific eu în primul rând, dar și să trag anumite concluzii referitoare la așa-ziși deținători de Duh Sfânt în ”cantități considerabile”.
Am văzut adesea oameni ”rupți” de necaz că nu primesc nu știu ce dar spiritual. Am văzut și am auzit despre oameni care stăruiesc nopți sau ani pentru daruri spirituale. Am văzut și auzit oameni acuzând oameni, că nu ar avea Duhul Sfânt, de parcă acesta s-ar vedea la o simplă aruncare de privire. Am văzut și auzit de oameni care, după ce ”vorbesc în limbi” își schimbă statutul social. Am văzut și auzit oameni care pretind cinste și respect, pentru că dețin anumite daruri care îi fac superiori. Am auzit și văzut oameni care pretind că, având un anumit dar spiritual, au voie să își exercite o autoritatea asupra celor ce nu au. Am văzut și auzit despre oameni care fac din darul lor, standardul de credință și am tras inevitabil concluzia că asta este o învățătură drăcească care face foarte mult rău.