Cui să dăm banii sau dărniciile noastre? Unii ar spune că bisericii locale și e o sugestie bună, dar hai să aruncăm o privire mai în profunzime.
În primul rând, trebuie să demontăm o mentalitate păguboasă, practicată dar neverbalizată sau scrisă. Dărnicia nu e un impozit către Dumnezeu și nici biserica locală nu e casieria Sa. Mulți percep dărnicia, ca fiind un impozit, o taxă, o contribuție pe care le-o cere Dumnezeu. NU, Dumnezeu nu are nevoie de taxe, ci de inima care să învețe că e mai ferice să dai, decât să primești. El nu „stă în banii noștri” oricât de puțini sau mulți ar fi ei. Biserica locală nu are calitatea de casier al cerului, deși poate fi cea mai bună modalitate, prin care noi să ne arătăm generozitatea în unele situații. Ne e mult mai ușor să aducem la biserică o parte din câștigul nostru, decât să cerem noi lumină, să observăm, să trimitem ceva unor oameni care au nevoie. La biserică sigur știu „ăia” cui să îi dea.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
