Ca oricare dintre voi, am și am avut diferite preferințe electorale. E perfect normal și e bine că avem această libertate. Nu întotdeauna a existat în forma asta; au fost perioade în care nu a existat deloc, au fost și alte perioade în care a existat formal, dar trebuia să votezi cu cine ți se spunea sau ți se oferea doar o variantă. Acum e diferit, și eu, și oricine altul, este liber să voteze cu cine vrea.
Ei bine, chiar în acest context, aud tot mai multe voci care susțin că nu ar trebui să fie așa, o spun direct prin cuvinte sau indirect prin alte acțiuni.
Mă frământă întrebarea: Ce spune actualul fel de discurs despre noi?
Cum putem motiva ura din partea celor de ai noștri, revărsarea de răutate și venin, vorbele grele și umilitoare despre cei ce nu au votat la fel? Da, în urma alegerilor, vrând-nevrând, ne aflăm fie în tabăra celor care au votat cu câștigătorul, fie în tabăra celui care a pierdut, dar totuși, de ce iese atâta venin din unii de-ai noștri? De ce ne permitem să blestemăm, jignim, ofensăm, incităm la ură, să distrugem, să dăm de pământ?
Mai mult… cum vom trece peste asta? Cum vom repara paguba? Cum vom repara relațiile? Ne mai pasă de mărturie?
Scriptura ne zice: „Vă îndemn dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii.” (Efeseni 4:1-3). Dar unii dintre ai noștri au ajuns să drăcuiască pe frații lor pentru preferințele electorale… Cum vom repara asta?
Și așa nu stăm grozav la capitolul unitate, și așa avem mari restante la a ne uni în activități comune, ne mai trebuia și asta?
Oameni buni, e normal să vă simțiți unii triști, alții bucuroși sau unii la mijloc, DAR nu distrugeți alți oameni, nu aruncați la gunoi relații, nu faceți praf alți oameni. Nu lăsați gura să vorbească la mânie. Totuși, cine ne guvernează? Din ce fel de inimă ies aceste cuvinte pe care le scriem sau le rostim?
Astăzi am vorbit cu o persoană luată de acest curent de patimă, om fain de altfel, religios de cursă lungă, dar alimentat doar de anumite influiențe de pe rețele, care, spre totala mea surprindere, a afirmat intr-un exces de furie că ar trebui uciși toți cei ce nu au votat ca el… Până acolo? Așa de departe? Oare in astfel de condiții nu e vital necesar să ne pocăim? Oare avem vreo scuză? Care ar fi aceea? Oare nu am ajuns deja la implinirea versetului „Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.”
Doamne, dă te rog înțelepciune mie și alor, a noștri, să nu uităm nici o clipă cine suntem și la ce suntem chemați și te rog iartă patima și vorba rea.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
