Gelozia creștină – șarpele alb din inima credinciosului

Acesta este primul articol dintr-o serie despre gelozie. Nu despre gelozia din lume, ci despre cea care se cuibărește, nestingherită, în inima omului credincios.

Mi-aduc aminte că, atunci când eram copil, în biserică se vorbea apăsat despre păcatele mari. Beția, curvia, furtul, înjurătura. Se predica tare împotriva lor și bine se făcea. Le recunoșteam cu toții, le arătam cu degetul și ne fereeam de ele ca de foc. Erau șerpii negri, ușor de văzut, ușor de osândit. Dar nimeni nu se ridica duminica să spună: „Fraților, eu am o problemă, sunt gelos pe fratele care are mai mult decât mine.” Acela era un șarpe alb. Se târa printre noi, nederanjat de nimeni, pentru că pe el nu îl vedea aproape nimeni.

Despre asta vreau să scriu în zilele următoare. Despre gelozia creștinului. A omului care nu fură, nu bea, nu curvește, dar care fierbe pe dinăuntru când vede pe altul mai bogat, mai talentat, mai iubit, mai folosit de Dumnezeu decât el. E un păcat respectabil. Unul pe care îl tolerăm, îl ascundem și uneori chiar îl numim altfel: „nu sunt gelos, doar mi se pare nedrept”, „nu invidiez, doar observ”.

Cuvântul lui Dumnezeu nu e însă atât de îngăduitor cu el ca noi. Pavel îl așază în aceeași listă cu lucruri de care ne îngrozim: „iar faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile…”. Acolo, între vrăjitorie și mânie, stă și zavistia, adică gelozia, invidia. Nu o pune deoparte ca pe o slăbiciune simpatică. O pune lângă idolatrie.

De ce e atât de periculoasă? Pentru că, spre deosebire de șerpii negri, șarpele alb te lasă să te crezi în continuare un om bun. Beţivul știe că e beţiv. Hoțul știe că e hoț. Dar gelosul evlavios merge la biserică, cântă, se roagă, dă zeciuială și pleacă acasă cu inima mușcată de un șarpe pe care nu vrea să-l recunoască. Cain era un om religios, aducea jertfă lui Dumnezeu. Și totuși gelozia pe fratele lui l-a dus la crimă. Saul era împărat uns, și totuși gelozia pe un băietan cu praștia, David, i-a otrăvit toți anii care i-au mai rămas.

Iată câteva motive pentru care cred că gelozia ne dăunează mai mult decât bănuim:

Gelozia îți strică bucuria. Omul gelos nu se mai poate bucura de ce are, pentru că privirea îi e mereu în curtea vecinului. Are pâine pe masă, dar suferă că celălalt are mai multă. Are sănătate, dar suferă că altul are și sănătate și bani. Gelozia e singurul păcat care nu-ți aduce nici măcar o plăcere de moment, cum aduc celelalte. Ea doar arde. „Pizma este putrezirea oaselor”, spune Solomon, și a spus-o bine.

Gelozia îți strică dragostea de frați. Nu poți, în același timp, să iubești un om și să-l invidiezi. Dragostea „nu pizmuieşte”, scrie Pavel acolo, în capitolul pe care îl citim la nunți. Când mă bucur că fratele meu a fost binecuvântat, îl iubesc. Când sufăr că a fost binecuvântat, deja nu-l mai iubesc, oricât de frumos l-aș saluta la ușa bisericii.

Gelozia te pune împotriva lui Dumnezeu. Aici e rădăcina pe care n-o vedem. Când invidiez ce are altul, de fapt mă cert cu Cel care i-a dat. Îi spun lui Dumnezeu, fără să-mi dau seama: „nu ai împărțit bine, eu meritam mai mult”. Gelozia e, în fond, o nemulțumire față de felul în care Dumnezeu a hotărât să-mi rânduiască mie viața.

În articolele care urmează vreau să luăm pe rând feluritele chipuri ale acestui șarpe alb. Gelozia pe cei cu bani. Pe cei ce par că trăiesc liber în păcat, fără să pățească nimic. Pe cei talentați. Pe cei populari. Pe cei ce slujesc și sunt văzuți. Pe cei noi, care vin și amenință să ne ia locul. Pe cei fără copii, care par mai scutiți de necazuri. Pe cei cu căsnicii și relații frumoase. Le voi privi pe rând, cinstit, recunoscând că și eu am fost mușcat de fiecare dintre ele.

Iar la urmă vom vorbi despre vindecare. Pentru că da, există vindecare. Șarpele alb poate fi scos din inimă, dar mai întâi trebuie să avem curajul să recunoaștem că e acolo.

Așa că te întreb, frate și soră de credință, înainte să mergem mai departe: ești în stare să te bucuri sincer când altul primește ce ție ți-ai fi dorit? Dacă răspunsul te încurcă, atunci seria asta e și pentru tine, cum e și pentru mine.

Photo by Jametlene Reskp on Unsplash