Veneau pe ascuns, pentru că „e păcat”. 20 de ani de ACCR

ACCR

Fac consiliere creștină de peste 25 de ani. Am început prin doarimpreuna.ro, iar acum lucrez prin consilierecrestina.ro probabil prima pagina web din România care oferea consiliere online sau un punct de conexiune online pentru cei ce cautau. În tot timpul ăsta am ascultat mii de povești de viață și multe aveau același început: omul venea pe ascuns. Nu știa nimeni din biserică, uneori nici din familie, pentru că auzise, sau credea el, că „e păcat” să mergi la consilier, la psiholog sau la psihiatru.

De la acești oameni a pornit tot ce am făcut după aceea. N-am mai vrut să rămân doar în cabinet, așa că m-am implicat în Asociația Consilierilor Creștini din România (ACCR), am slujit-o patru ani recent am creat portalul psihologicrestini.ro unde avem deja inscrisi 80 de specialisti și consiliericrestini.ro unde abia am inceput dar speram la o reușită. Asociația împlinește acum 20 de ani și vreau să spun de ce cred că munca asta rămâne necesară.

Oamenii vin cu poveri pe care nu le mai pot duce singuri. O căsnicie care se destramă pe tăcute, un adolescent care nu mai vorbește acasă, o vinovăție veche de ani, o pierdere din care nu s-au vindecat. Unii nu ajung la preot sau la pastor, fie din rușine, fie pentru că liderul lor are prea multe de purtat și prea puțin timp. Alții nu ajung nici la un specialist, de teamă că vor fi priviți ciudat când vorbesc despre rugăciune sau despre credința lor. Consilierea creștină nu ia locul pastorației și nici pe al psihoterapiei. Stă între ele, acolo unde omul are nevoie și de cineva pregătit, și de cineva care îi înțelege lumea.

Acum 20 de ani, cuvintele „consiliere creștină” sunau ciudat la urechea multora. Azi avem consilieri formați, colegi cu care ne consultăm, conferințe, materiale scrise în română și o înțelegere mai bună a faptului că a crede și a cere ajutor nu se bat cap în cap. Mă bucur de asta, sincer.

N-a fost ușor. Cele mai multe piedici au venit chiar din partea cultelor creștine din România: suspiciuni de felul „psihologia strică credința”, uși închise, colaborări refuzate. Nu spun asta cu amărăciune. Mulți dintre cei care ne-au privit cu reținere se temeau pentru oamenii lor, iar teama unui păstor nu e același lucru cu ostilitatea. Dar ar fi nesincer să spun că n-au existat. Rămânem deschiși la dialog cu toate bisericile, pentru că ne uităm la același om care suferă.

Cine lucrează cu sufletul omului nu are voie să improvizeze. De aceea militez pentru formare continuă: cursuri, supervizare, etică profesională și curajul de a-ți recunoaște singur unde ți se termină competența. Un consilier care nu mai învață ajunge, încet, un om care doar dă sfaturi.

Cred la fel de tare în unire. Consilierii creștini sunt mai de folos și mai credibili împreună decât fiecare pe cont propriu, de aceea susțin o umbrelă profesională comună: ACCR, consiliericrestini.ro și psihologicrestini.ro. Standardele sunt aceleași pentru toți, colegii se sprijină între ei, iar omul care caută ajutor găsește repede pe cineva de încredere, fără să bâjbâie printre zeci de oferte.

Nu o spun doar în articole. În fiecare săptămână trimit mesaje și sun pe cineva, pentru că e nevoie și pentru că sper într-un mai bine: în unirea eforturilor și în folosul oamenilor, al lucrării de consiliere și al Numelui lui Dumnezeu.

Dacă ești consilier și lucrezi singur, caută-ți colegii pe consiliericrestini.ro sau pe psihologicrestini.ro. Dacă ești lider de biserică, ne găsești dispuși la o discuție. Iar celui care duce o durere prea mare îi spun doar atât: nu trebuie să o duci singur.

Saptamana aceasta la Cluj are loc o conferința aniversara ACCR cu numele „Provocări contemporane – consiliere și credință”, detalii pe pagina ACCR aici.

La mulți ani, ACCR! La multi ani tuturor celor care intr-un fel sau altul au luptat pentru acest concept, pentru acceptare, pentru intruire. Aș aminti pe unii, dar ar fi nedrept ca sunt multi si eu nu ii mai am pe toti in amintire, deh, imbătrânesc 🙂 Imaginea articolului este de la a treia mea intalnire cu echipa ACCR prin 2010 desi fusesem in contact cu ei dupa istoricul meu din 2007 sau 2006 participasem și în 2008.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Lasă un gând