Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.” Matei 26:73
Nu ştiu dacă aţi încercat vreodată să vă declinaţi identitatea pentru a nu fi recunoscuţi ca pocăiţi aşa cum a făcut Petru dar eu am făcut-o. Era în primul an de liceu, venisem în Paşcani la şcoală, nu mă cunoştea nimeni din clasă şi mi-a fost ruşine să spun că sunt pocăit. Nu am spus la nimeni dar am fost descoperit la maxim 2 saptamâni tot de vorbă. Vorba m-a dat de gol. Pur şi simplu nu puteam rosti vorbele folosite de ei şi asta le-a atras atenţia după care au intrat în conversaţie cu mine şi au ajuns la concluzia: Tu sigur eşti pocăit, te porţi ca ei şi vorbeşti ca ei.
Cazul lui Petru este unul care este are şi partea sa pozitivă chiar dacă expresia „vorba te dă de gol” de obicei face referire la ceva negativ. E de dorit dacă vreţi ca schimbarea produsă de Dumnezeu să fie aşa de mare încât să nu mai poată fi ascunsă, este bine ca impregnarea cu Cuvântul lui Dumnezeu să fie atât de intensă încât să ne fie imposibil să ne mai deghizăm. Este mare binecuvântare ca legătura cu Dumnezeu să fie aşa de bună încât să nu putem să ne separăm de El nici măcar când am vrea să facem asta.