Ieri, pentru că trenul întârzia, ca de obicei, am scos căştile şi le-am înfipt în urechi şi căutam un loc cât de cât cald undeva. Am pornit un post de radio şi ascultam. Nu mi-a trebuit mult ca mintea mea să primească materiale de meditare. Rula o melodie de genul „Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti”. De celelalte melodii nu mă întrebaţi pentru că mintea mea deja alerga în viteză să facă conexiuni cu mii de alte cuvinte şi idei „depozitate” prin creierul meu.
Ciudat e că undeva, războiul major se dă între a fi dragoste şi a nu fi dragoste. A iubi şi a nu iubi. Deşi este foarte mult cântată, scrisă, declarată, dorită, evocată, chemată şi simulată, dragoste este tot mai puţină. Mă refer la dragoste altruistă, sănătoasă. Şi când spun asta mă uit atent la mine să nu fiu unul din cei care are universul limitat şi să generalizez ceea ce simt eu.
Dragostea a fost şi este duşmanul comerţului, duşmanul companiilor mari, duşmanul păcatului, duşmanul egoismului, duşmanul războiului şi în definitiv duşmanul răului. Oamenii mari ai lumii au căutat de multă vreme şi caută şi acum să elimine dragostea dintre oameni şi pentru că nu au reuşit cu forţa acum încearcă folosind surogate cum ar fi libertatea robitoare şi sexul ca substituient al dragostei.
