Săptămâna asta am discutat mult despre diferite responsabilităţi pe care le avem. Cu toate acestea sunt doar câteva din ele atinse, noi oamenii având mult mai multe. Am dorit prin meditările mele să vă spun la ce capitole m-a cercetat Dumnezeu ca să fiu mai atent şi mai responsabil şi în acelaşi timp să vă provoc la responsabilitate.
La ultima scriere Neluţu m-a abordat şi mi-a atras atenţia că responsabilitatea în general este percepută ca fiind negativă. E văzută ca o obligaţie nu ca o oportunitate şi are dreptate. Noi oamenii cam fugim de responsabilităţi şi parcă dăm bir cu fugiţii din ce în ce mai repede. Uneori la consiliere vin persoane care spun că nu se mai poate face nimic cu căsnicia lor deşi nici nu au încercat să facă ceva concret, alţii spun că nu pot renunţa la privit pornografie fără să fi încercat serios asta, alţii se plâng de copiii lor fără să fi făcut un plan de recâştigare a acestora. Renunţăm prea devreme dragii mei. Uneori renunţăm fără bătălie, fără luptă. Ne dăm bătuţi la prima încercare şi asta e dramatic.