Fuga de responsabilitate

Săptămâna asta am discutat mult despre diferite responsabilităţi pe care le avem. Cu toate acestea sunt doar câteva din ele atinse, noi oamenii având mult mai multe. Am dorit prin meditările mele să vă spun la ce capitole m-a cercetat Dumnezeu ca să fiu mai atent şi mai responsabil şi în acelaşi timp să vă provoc la responsabilitate.

La ultima scriere Neluţu m-a abordat şi mi-a atras atenţia că responsabilitatea în general este percepută ca fiind negativă. E văzută ca o obligaţie nu ca o oportunitate şi are dreptate. Noi oamenii cam fugim de responsabilităţi şi parcă dăm bir cu fugiţii din ce în ce mai repede. Uneori la consiliere vin persoane care spun că nu se mai poate face nimic cu căsnicia lor deşi nici nu au încercat să facă ceva concret, alţii spun că nu pot renunţa la privit pornografie fără să fi încercat serios asta, alţii se plâng de copiii lor fără să fi făcut un plan de recâştigare a acestora. Renunţăm prea devreme dragii mei. Uneori renunţăm fără bătălie, fără luptă. Ne dăm bătuţi la prima încercare şi asta e dramatic.

Îndrăznesc să cred că cineva ne înmoaie, ne uzează şi ne face „blegi”, nu mai vrem să facem eforturi pentru noi, casa noastră, copiii noştri, credinţa noastră, nu mai avem voinţa să luptăm, renunţăm aşa de uşor la a trăi, încredinţând felii consistente din viaţă slăbiciunilor noastre sau mentalităţii noastre de oameni învinşi. Uităm că noi suntem mai mult decât biruitori, uităm că Dumnezeu ne este alături, uităm că Duhul Sfânt este în noi ca să ne călăuzească, uităm că chemarea noastră e să trăim responsabil şi uităm că trăirea responsabilă aduce mari binecuvântări pe pământul acesta dar mai ales în veşnicie.

De ce responsabilitatea e văzută ca ceva negativ?

Pentru că aşa am fost învăţaţi. Sunt cazuri în care părinţii ori au pus prea multe responsabilităţi pe umerii copiilor (vezi ce scriam despre responsabilitatea de a îi creşte pe fraţi) fie părinţii nu au dat responsabilităţi deloc copiilor. Ambele situaţii ne determină să fugim de responsabilitate ca adulţi. Înţelegeţi că nu focalizăm pe părinţi, ci pe o stare de fapt care trebuie conştientizată pentru a rezolva problema.

Pentru că suntem imaturi.Este foarte important ca oamenii să treacă prin toate stadiile de dezvoltare şi să se maturizeze corect. Orice traumă din trecut ne poate bloca cu dezvoltarea psihică în acel stadiu şi efectiv să nu ştim de unde vin anumite reacţii sau comportamente infantile în viaţa adultului. Am primit multe mesaje de la soţii care se plâng că soţii lor se joacă la calculator tot timpul pe care îl stau acasă, asta mie îmi vorbeşte de o blocare într-un stadiu anterior al dezvoltării. Oamenii imaturi nu pot şi nu vor să fie responsabili.

Pentru că avem traume. Uneori fugim de responsabilitate pentru că în trecut am dus responsabilităţi prea mari sau am eşuat în responsabilităţile avute. Astfel de traume fac omul să evite alte situaţii asemănătoare.

Pentru că este mai uşor şi mai natural. Dacă aşa ne este firea (păcătoasă) normal că prima tendinţă este aceea de a fugi de responsabilitate, e firesc până la urmă, e un fel de normal.

Pentru că suntem păcătoşi. Păcatul înseamnă şi iresponsabilitate. Pentru că firea noastră e păcătoasă va continua să vrea în mod natural să trăiască iresponsabil. Va vrea să fugă de responsabilitate şi pe pământ şi la judecată , va face tot posibilul dacă a greşit să arunce vina asupra altcuiva, asupra circumstanţelor, asupra vieţii sau asupra lui Dumnezeu.

Şi totuşi care sunt avantajele responsabilităţii?

Păi în primul rând responsabilitatea înseamnă oportunitate. Oportunitatea de a ne schimba viaţa, de a ne curăţi mintea, de a ne educa copiii şi de a-i forma pentru viaţă, de a îmbunătăţi comunitatea şi de a ne asigura veşnicia. Să trăim responsabil este dacă vreţi o imensă oportunitate de a ne aranja viaţa frumos.

Apoi, responsabilitatea ne eliberează. Ne eliberează de funiile trecutului, de obiceiuri nocive sau păcătoase, de legături ale altora, de prizonieratul mass-mediei, de prizonieratul celui rău.

Responsabilitatea înseamnă sănătate. Sănătate pentru minte, relaţii şi trup. Responsabilitatea înseamnă şi sănătate spirituală nu doar fizică pentru că o minte sănătoasă, înnoită va genera un trup spiritual sănătos.

Responsabilitatea înseamnă schimbare în bine. Societatea are nevoie de oameni responsabili pentru că tendinţa mare, care nu e greu de observat, e ca oamenii să devină tot mai puţin responsabili, tot mai mulţi preferă să stea nu să acţioneze, preferă să fie îngrijiţi nu să se păzească, preferă să fie cârmuiţi nu să gândească.

Responsabilitatea înseamnă relaţie personală cu Dumnezeu. El ne cere responsabilitate, El ne va cere socoteală şi tot El e cel care e gata să ne călăuzească pentru a trăi o viaţă matură şi responsabilă pentru ca în momentul judecăţii să putem să răspundem bine.

Din păcate responsabilitatea a fost „pervertită”, înrăită, înnegrită de viaţa păcătoasă. În realitate responsabilitatea, trăirea responsabilă, are numai beneficii pentru noi, asta e viaţa adevărată care merită trăită. Nu e nici un farmec pentru un joc de fotbal care nu are nici linii trasate, nici reguli de joc, e doar o alergare după o minge. Jocul capătă sens şi e frumos doar dacă există reguli. Aşa e şi cu viaţa, nu aduce nici o satisfacţie dacă e trăită iresponsabil, e ca o călătorie spre nicăieri, e periculoasă pentru că nu ştii când te vei lovi de un iresponsabil şi e periculoasă pentru că nu ştii când vei răni pe alţii din cauza iresponsabilităţii tale.

Scriptura ne spune că vom ajunge să dăm socoteală de tot binele sau răul pe care îl facem. Ce fel de oameni ar trebui să fim noi în contextul acesta? Da, ar trebui să fim RESPONSABILI.

Iată toată serie despre responsabilitate: