…fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 1 Petru 2:21
Vorbeam ieri de puterea faptelor şi menţionam celebra „maximă” românească: „Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa!” şi meditam ieri pe parcursul zilei cât de des e aplicată această expresie. Cela mai răspândit loc de aplicare e biserica şi familia. Părinţi care cer copiilor lor, să nu facă ca ei, să nu vorbească ca ei, să nu ajungă ce au ajuns ei. Lideri religioşi care una cer oamenilor care merg la biserică şi alta face ei. Profesori sau învăţători care cer copiilor ceea ce ei nu aplică. Şi exemple mai sunt.
Am vrea ca să impactăm viaţa celorlalţi doar prin teoriile noastre şi puţini sunt cei care pot spune copiilor lor, fă ca mine, calcă-mi pe urme. Cred că niciodată nu au fost scrise mai multe cărţi, despre cum să trăim, ca astăzi. Niciodată nu au existat mai multe „reţete” pentru succes scrise, nu au existat niciodată mai multe metode de lucru ca astăzi şi totuşi oamenii „nu bagă la cap”. Sau „bagă la cap” dar e doar teorie. Practic… lupul schimbă bărul dar năravul ba.