Respingerea are efecte în foarte multe din capitolele vieţii. Este dramatic de dureroasă în unele cazuri. Aşa de dureroasă că poate duce la suicid sau la pierderea vieţii veşnice. Dacă privim la atâtea cazuri de suicid, vom observa că multe din ele au de a face cu respingerea, neacceptarea şi lipsa iubirii. Totuşi, aspectul cel mai îngrijorător este că oamenii respinşi au o imagine distorsionată a lui Dumnezeu în concepţia lor.
Un copil respins de părinţi, va percepe un Dumnezeu greu de mulţumit, un Dumnezeu al performanţelor şi al meritelor. Va percepe pe Dumnezeu ca fiind iubitor dacă are performanţe bune şi neiubitor dacă calcă strâmb. Mulţi se gândesc că ar fi prea mici copiii ca să înţeleagă pe Dumnezeu, dar nu se gândesc că fiecare atitudine, vorbă, expresie, acţiune îi clădesc copilului o imagine despre Dumnezeu care va fi aproape imposibil de schimbat ulterior. Aşa se explică răzvrătirea faţă de biserică şi Dumnezeu, a multora dintre tinerii care au asemenea manifestări. Construim o imagine greşită despre Dumnezeu neacceptându-ne copiii.