Nu puţine au fost cazurile în care am auzit oameni supăraţi pe Dumnezeu. Unii mai mult, alţii mai puţin, dar tot mai des aud astfel de persoane exprimându-şi supărarea pentru faptul că Dumnezeu a făcut sau nu a făcut ceva, pentru că Dumnezeu a îngăduit sau nu a îngăduit ceva sau pentru simplu fapt că Dumnezeu există şi că oamenii nu pot trăi decât raportat la acesta.
În unele cazuri supărarea pe Dumnezeu e oarecum logică. Am întâlnit oameni cărora le-a murit un copil sau partenerul de viaţă, am întâlnit oameni cărora le-a ars casa, unii cărora cineva drag le-a fost luat de un accident stupid, alţii care s-au îmbolnăvit fulger se boli grave. Oameni care au investit în copii tot şi aceştia au ales o viaţă total opusă faţă de valorile lor. Oamenii aceştia au în mintea lor sute de întrebări cu privire la existenţa, bunătatea şi voia lui Dumnezeu. Unele din ele logice, care fac parte din procesul de cercetare al lui Dumnezeu cu privire la viaţa acelor oameni, altele izvorâte din amărăciune şi necaz.