Eficiența este apanajul oamenilor care se maturizează pe când nepăsarea e ceva ce oamenii care fug de responsabilități realizează. Un om care evoluează, se maturizează și crește va dori să devină din ce în ce mai eficient. La început va căuta să fie eficient în lucruri „începătoare” ca maia apoi să devină eficient prin renunțare la tot ce nu este de folos și să se concentreze doar pe „lucrurile de sus”.
Scriam în ultimele postări că activismul religios îl consider ca făcând parte din „lucrurile începătoare” și la un moment dat trebuie să ne maturizăm, trebuie să observăm că suntem chemați la lucruri mult mai înalte, mai profunde și mai grele. Mulți consideră că „zdroaba” pentru o religie sau cult, e „lucrarea Domnului” dar nu e neapărat adevărat. Poți să te extenuezi ani de zile pentru o religie dar să nu aibă de a face cu maturitatea sau cu slujirea lui Dumnezeu, însă un om care pune ca prioritatea a vieții lui creșterea spirituală și apropierea de Dumnezeu poate deveni un slujitor în biserica locală și nu numai. În momentul în care te consideri întreg al Lui, nu mai limitezi slujirea ta la o arie, la un loc, la o grupare, ea se revarsă spre alții în fiecare moment al vieții. Mai mult, nu mai e o slujirea standardizată de o anumită religie ci una în voia lui Dumnezeu.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.