Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine, şi ceice-mi pândesc viaţa se sfătuiesc între ei, zicând: „L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l, puneţi mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!” Psalmul 71:10-11
Recent am avut discuţii despre faptul că nu e bine să fii vulnerabil. Discutam cu nişte cunoştinţe referitor la cât de uşor spun eu lucruri despre eşecurile şi greşelile mele altora şi am primit cumva avertismente că e o mare greşeală să spun despre mine că asta mă face vulnerabil. Asta mă face să meditez la ce este vulnerabilitatea, cât de bună sau dăunătoare este? De unde e teama asta de a ne da pe faţă şi eşecurile? Trebuie să fim vulnerabili sau nu? Ce anume ne face vulnerabili?
O temă larg abordată pe această temă e intimitatea pe internet. Nu puţine sunt articolele care recomandă ca pe profilul de facebook să nu pui prea multe poze sau informaţii că te face vulnerabil, alte voci spun că trebuie să ai tot felul de filtre pe calculator care să îţi asigure anonimatul la navigarea pe internet. Până acum am acceptat aceste provocări dar astăzi vreau să le răscolesc puţin. Logica ar fi că dacă cineva vede poze cu tine sau are informaţii despre trecutul tău ar putea să îţi facă ceva rău… folosind acest informaţii împotriva ta în cazul acesta împotriva mea. Nu sunt nici de departe omul care să folosesc facebook-ul la uscat lenjeria intima ci cred că îl folosesc constructiv, util dar şi personal într-o proporţie echilibrată dar nu înţeleg cum ar putea fi folosite aceste informaţii împotriva mea atâta vreme cât eu nu am de ascuns nimic. Probabil un tânăr care a făcut o băută cu prietenii ar fi vulnerabil la o angajare ulterioara dacă aceste poze scapă pe internet, sau o soţie dacă a fost la o petrecere unde soţul vede ceva ce nu i-ar cădea bine deloc, sau un copil pe care taicăsu îl descoperă pe facebook că nu e tocmai sfinţişorul pe care îl are acasă.