Mare febră, mare cu ANAF-ul zilele astea și tone de știri pe această temă. Oamenii… comentează aproape la unison că sunt nedrepți, despoți, călăi și mari actori, închizând firme pentru 5-10 lei diferență în casă. Toată lumea îi urăște acum iar unii din agenții lor, chiar ajută la stricarea imaginii instituției lor făcând pe Tarzan în jungla evaziunii fiscale și impresionând prin măreața putere primită.
În realitate lucrurile trebuiesc luate mai molcom. Puține din controalele făcute de ei au fost ”la nimereală”, cele mai multe au fost pe baza sesizărilor primite în anii trecuți, sesizări rămase nesoluționate, din lipsa de legislație și scoase acum ca materie primă. Cu alte cuvinte, puțini din cei controlați, erau ușă de biserică, la adresa lor existând deja sesizări anterioare. Pe de altă parte, între noi fie vorba, evaziune se face la greu.
Chiar săptămâna asta am fost de 8 ori în magazine, eu și soția mea și din aceste vizite am primit doar 3 bonuri fiscale, iar la al treilea, pentru că am insistat din priviri, mi-a trecut salam de 32 de lei, deși ăla nu costase decât 5 lei. Nu am nimic cu cei ce ”se descurcă”, dar cred că nu e corect să se sustragă așa de la tot. Când eu știu că plătesc la bănuț către ANAF dări și alții mă consideră retard și fraier că nu ”le învârt”. Sunt magazine pe care le frecventez și din sute de ocazii când am cumpărat, tot de atâtea ori nu am primit bon sau vreun document. La fel unele localuri sau restaurante care îți aduc doar notă de plată nu și bon.