Cu ceva timp în urmă, ani probabil, am avut o discuție cu o persoană căreia mulți i-au reproșat că este dură și că „taie în carne vie”. Am încercat să îi explic faptul că e foarte important să se pregătească și ea și cel căruia vrea să îi spună ceva, pentru a fi eficientă confruntarea, dar această persoană mi-a spus dezarmant: „eu prefer să spun atunci când mă doare cel mai tare, pentru ca și acea persoană să simtă durerea tot așa de ascuțită sau mai tare, doar așa va fi eficient.” Ei bine, o astfel de abordare de regulă o au oamenii cu o personalitate isterică, dar nu prea reușesc o confruntare eficientă, ci mai degrabă o răzbunare usturătoare.
Pentru a confrunta, este necesar să ne pregătim. Fără pregătire putem sau avem voie să confruntăm în puține cazuri. Mi-a fost dat să merg cu trenul acum câțiva ani și să întâlnesc o tânără care avea gândul de suicid și ere fugită de acasă pentru asta. Acolo nu a fost timp decât de o rugăciune în minte și trebuia acționat, dar astfel de situații, slavă Domnului, sunt puține. În cele mai multe, avem timp de pregătire. Cu cât acordăm mai mult timp pregătirii, dar nu prea mult, cu atât dovedim că intenția noastră este de a restabili persoana, nu de a aplica legea. Dovedim prin asta că iubim acea ființă și nu pe noi.